Despre Science-Fiction-ul vâlcean


Dacă este să cântărim obiectiv lucrurile, probabil că oricare dintre noi va admite că Râmnicu-Vâlcea, nefiind un oraş de anvergură mare şi neavând o tradiţie literară extraordinară, nu poate avea o pondere deosebită nici în domeniul creaţiei ştiinţifico-fantastice. Însă, iată că această întâmplare care se numeşte ROMCON 2017 aşează vrând-nevrând oraşul nostru pe harta SF. (Similar se întâmpla odinioară şi cu festivalul ‘Constelaţii Rock’, ce avea să ne marcheze oraşul pe “scena” muzicală românească.) Recent, într-o postare pe blog-ul propriu, domnul Horia Nicola Ursu (editor de carte SF) chiar spune despre Râmnicu-Vâlcea că este “un oraş lipsit de orice relevanţă în peisajul F&SF actual”.
Da, în mod sigur nu ne putem compara cu oraşele mari, cu tradiţie culturală semnificativă, cu mediu universitar bine statuat. N-avem cum. Râmnicu-Vâlcea a fost locaţia aleasă de organzitorul ROMCON 2017, respectiv de Asociaţia Română a Cluburilor şi Autorilor de Science Fiction (ARCASF, www.arcasf.ro), în primul rând datorită plasării centrale pe harta ţării: spre a fi mai comod de ajuns pentru participanţi. Amintim că ultimele ediţii ROMCON s-au desfăşurat la Bucureşti, Suceava, Iaşi, Timişoara, Constanţa. (O listă cu toate ediţiile poate fi consultată pe blog-ul clubului SF vâlcean, https://sfvl.wordpress.com/.) Cred că în decizia ARCASF a mai contat şi potenţialul turistic al judeţului Vâlcea. (Plus faptul că noi, vâlcenii, am răspuns foarte rapid când am fost întrebaţi dacă am vrea să găzduim acest eveniment naţional.)
Însă dincolo de contextul concret, şi detaşat de eventuale păreri privind semnificaţia vâlceană pentru mişcarea SF, în rândurile următoare voi încerca să spicuiesc câteva lucruri chiar despre SF-ul local, aşa cum le-am văzut eu, din prisma celui pasionat de acest gen literar.

Perioada optzecistă

Cred că era anul 1988 când, student fiind (şi cochetând cu scrisul de literatură SF), aflam despre existenţa cenaclului vâlcean ORION, aşa că m-am grăbit să particip la întâlnirile sale, care se ţineau la Casa Ştiinţei şi Tehnicii pentru Tineret (aparţinând astăzi Fundaţiei Judeţene pentru Tineret Vâlcea). N-am participat eu la prea multe şedinţe (ci doar cât îmi permiteau week-end-urile şi vacanţele în care evadam din centrul universitar craiovean, unde eram student), dar a fost suficient să-mi marcheze memoria. Acolo am citit în public primele mele proze SF, acolo am ascultat citind (şi comentând) o serie de alţi oameni pasionaţi de aces gen literar. Cu unii dintre aceştia încă mai păstrez legătura (măcar virtual). Majoritatea sunt rezidenţi vâlceni. Şi iterez numele celor de care îmi amintesc de la şedinţele cenaclului ORION: Wiliam Alexan­dru Cosmescu (coordonatorul clubului); Ioan Ciobotaru; Saşa Dumitrescu, Mihai Tănase, Gabriel Drăghici, Rareş Piloiu. (Cu ultimul din listă – pe atunci elev în clasa a VIII-a – chiar am schimbat recent câteva mesaje email; este profesor universitar în SUA.) Însă după 1989, dezorientarea socială experi­men­tată grav de întreaga societatea româ­nească a făcut ca şi la Râmnicu-Vâlcea să cam dispară orice activitate de acest fel. Even­tual în aşteptarea unor vremuri mai bune.

Scurt sinoptic al cenaclului „Orion”, Râmnicu-Vâlcea: după o primă perioadă de activitate între 1984 şi 1986, cenaclul cunoaşte o revenire începând cu anul 1987 (sub administrarea lui William Cosmescu), când au loc şi deplasări tematice la Timişoara, Piteşti, Craiova, Târgovişte, Bucureşti, dar şi întruniri locale având invitaţi de pe acolo. Printre membri cenaclului: Cristian Buricea-Mlinarcic, Marcel Tohatan, Ioan Ciobotaru, Gelu Stratulat, Saşa Dumitrescu, Gabriel Drăghici, Mihai Tănase, Mircea Băduţ ş.a.

Şi un pic de mileniu trei

Până şi seria de almanahuri Anticipaţia, esenţială pentru susţinerea mişcării SF din România, a avut o sincopă gravă la înce­putul anilor 90. Şi doar înspre zilele noastre au început să se aşeze lucrurile: au apărut edituri noi, câteva chiar specializate pe SF; cenaclurile din oraşele universitare s-au reconstituit (sub mai-modernul apelativ de ‘club’) iar unele au reuşit să publice reviste SF, sporadic sau chiar periodic. Mai mult, pe lângă pleiada de scriitori optzecişti au înce­put să se afirme nume noi, cumva sincron şi cu schimbarea de stil observabilă în scriitura SF mondială (inclusiv cu influenţele cyber-punk, psihedelic, gothic şi chiar horror).
Dar să revenim ‘pe plaiuri vâlcene’! Şi pentru că mai devreme povesteam despre primul cenaclu SF local, menţionez acum încercarea de ‘redivivus’ pe care mi-am asumat-o personal în 2013: clubul de SF numit chiar ‘SFVL’.
La începutul lunii mai 2013, am fost invitat la un simpozion de literatură SF orga­nizat de clubul HELION din Timişoara. Şi chiar pe dru­mul de întoarcere (fiind un drum lung în legă­narea autobuzului) m-am hotărât să con­cre­tizez ceea ce rumegam mental de câţiva ani­şori: refacerea ORION-ului! Reve­nit la Râmnicu-Vâlcea am aşternut planul pe hârtie (respectiv pe monitor şi hard-disk) şi i-am con­tactat pe cei pe care îi mai puteam repera din fostul cenaclu SF. Doar că dece­niile tre­cute de la experienţa ORION ne-au marcat pe toţi, iar SF-ul a trecut pe un plan suficient de secund pentru a nu mai stârni en­tuziasm. Nu-i nimic!, mi-am zis. Vom încer­ca măcar pen­tru noile ge­ne­raţii. Aşa că m-am prezentat la Biblioteca Judeţeană Vâlcea cu planul meu de a orga­niza şi derula acolo un ‘club de lite­ra­tură şi artă SF&F’. Au fost de acord, desi­gur. Şi chiar aveau să mă sprijine prin inclu­de­rea în­tâl­nirilor SFVL în programul lor de ac­ti­vităţi, făcându-i astfel şi un pic de mediatizare.
Prima întâlnire a clubului SFVL a avut loc pe 24 mai 2013, iar următoarea pe 31 mai. Numai că ulterior frecvenţa întâlnirilor s-a re­dus tot mai mult, iar interesul publicului s-a diluat până spre dispariţie. Oricum, dealun­gul anilor au fost şi câteva întâlniri intere­sante, după cum sper că se poate ve­dea şi din jurnalul consemnat la adresa inter­net https://sfvl.wordpress.com/. Dar chiar şi în starea această, de flacără slab-pâlpâi­toare, clubul SFVL este de fapt cel care a atras atenţia organizatorilor ROMCON către Râmnicu-Vâlcea.

Dar şi menţiuni nesubiective

Las deoparte amintirile, şi încerc spre final să menţionez câteva nume care, prin originile vâlcene sau prin rezidenţa locală, marchează geo-spaţial locurile acestea pe harta SF:
• Michael Hăulică – scriitor şi editor de literatură SF; născut în judeţul Vâlcea;
• Miloș Dumbraci – scriitor de SF&F, născut la Râmnicu-Vâlcea;
• Diana Alzner Andrei – scriitoare; proză în antologia “Xenos. Contact între civilizaţii”, Editura Nemira 2014.
Dar e posibil să existe şi altele, neştiute mie.
Mircea Băduţ