Declarație politică a senatorului Bulacu: Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba!


26 mai 2019 – o zi care a scris o lecţie de istorie. Românii au demonstrat că sunt adevăraţii deţinători ai puterii, având la dispoziţie cea mai puternică armă într-un regim democratic, VOTUL. 26 mai rămâne o victorie a României aflată într-un război deschis cu actuala guvernare încă din ianuarie 2017, cauzat de celebra Ordonanţă 13 şi care a atins un punct culminant pe data de 10 august 2018. România a trecut printr-o criză de identitate, fiind chinuită de aproape 3 ani nu de creștere economică, ci de creșteri de prețuri, cu o justiție măcelărită periodic și buzu­nare golite prin tertipuri golănești de către personaje dubioase, din punct de vedere moral şi legal. Această dată este doar un început, pentru că PSD nu numai că a năruit o imagine naţională, clădită în zeci de ani, ci a furat destine şi visuri. Nimeni nu poate evalua încă, dimensiunile catastrofale ale distrugerii României din punct de vedere economic şi social, atât în plan intern, cât şi extern. Ca opoziţie avem datoria de a asigura în continuare, până la câştigarea definitivă a acestui război, demolarea acestui sistem monstruos creat de PSD şi ALDE. Abia atunci vom putea spune că votul din 26 mai va fi cu adevărat câştigat.
PSD, cu toate că i-a fost transmis un mesaj clar, se încăpăţânează să plece. PSD îşi continuă ofensiva prin defensivă, prin sfidare, popu­lism şi demagogie. Imediat după arestarea lui Dragnea, social democraţii au încercat o diversiune disperată de regenerare, prin “lepădarea de Satana”. S-a simţit, pentru câteva ore, o adiere ușoară a vântului schimbării, când PSD a schimbat blana de lup cu cea de oaie.
Intervenţia Preşedintelui Iohannis a revitalizat “imediat” doar vechile metehne ale actualei guvernări. Demiterile cerute de preşedinte au fost ignorate. Ceea ce miniştrii în cauză nu au înţeles, e că solicitarea nu a fost o dorinţă personală, ci o doleanţă a poporului român, pentru modul defectuos de organizare a alegerilor. Ca de altfel, referendumul pentru justiţie, care s-a dovedit a fi un deziderat naţional şi nu un moft prezidenţial, aşa cum fusese catalogat de actuala putere. Atunci când reprezinţi un minister, reprezinţi interesele unui popor, nu ale unui partid care vremelnic te-a numit pe acea funcţie. Eșecul înregistrat este un eșec al atribuțiilor ce revin postului. Iar în situaţia în care au existat sute de români care nu şi-au putut exercita un drept constituţional, demisia devenea, astfel, un act de solidaritate cu eșecul petrecut în ziua votului. Nu Klaus Iohannis a cerut o demisie, ci poporul român prin vocea președintelui țării. Aşa că, ministrii Dan şi Meleşcanu nu “l-au dezamăgit pe preșe­dinte”, ci o Românie întreagă.
Cu un premier prizonier al baronilor locali şi al vorbitului după dictare, PSD dovedeşte în continuare că rămâne acelaşi partid rupt de realitate, cu o mentalitate îngustă, sfidătoare şi agresivă, într-o ţară care a demonstrat că nu mai poate fi minţită şi manipulată. Lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba!