De la Nisa până pe drumul Sfântului Iacob
După două zile minunate petrecute la Nisa la hotelul-muzeu Negresco, am făcut popasul următor la Montpellier. De aici, am plecat la Carcassonne pentru a vizita cetatea, monument UNESCO, care în afara labirintului de străzi înguste cu case vechi de piatră are două biserici importante: bazilica St. Nazire și catedrala St. Michel, precum și castelul Comtal. Această fortăreață situată strategic pe o colină cu puternice ziduri de apărare și 50 de turnuri se pare că a fost cea mai puternica din Europa. Fortăreața a devenit foarte cunoscută prin sângeroasa represiune a populației locale adepte a catarismului de către cruciada Albigenziana, în anul 1209.
Următorul popas, de o zi, l-am făcut în Lourdes, cel mai vizitat loc de pelerinaj catolic din lume, unde vin anual peste 6 milioane de vizitatori din întreaga lume. Sanctuarul Sfânt cuprinde două biserici ridicate deasupra grotei unde, în anul 1958, tinerei Bernadette Soubirous, în apropierea grotei Massabiele, i s-a înfățișat de 16 ori Sfânta Fecioară. Aceste biserici, minunat decorate cu picturi și mii de inscripții, cu rugăciunile adresate Sfintei Fecioare și Sfintei Bernadette, Rozariumul și Biserica Notre Dame Imaculata, la care se alătură cripta cu mormântul Sf. Bernadette, biserica nouă subpământeană Sf. Pie X, construcție din beton de mărimea unui stadion de fotbal.
Impresionante sunt Procesiunile, slujbele din biserici și de la cripta unde, alături de vizitatorii mobili, sunt aduși de diverși însoțitori aparținând unor societăți de binefacere foarte mulți infirmi în scaune rulante sau pe tărgi. Spectacolul acesta, la care se adăugă cozile de la izvorul cu apa sfântă binefăcătoare, este impresionant. Afacerea turistică Lourdes înseamnă, după Paris, cele mai multe hoteluri din Franța. De la ușa hotelului în care am fost cazați am putut număra într-un areal de numai 100 metri zece firme de hotel. Evident, acestora se adaugă foarte multe restaurante și magazine cu obiecte religioase sau cu mult vândutele flacoane elegant decorate, sticle și canistre de cinci litri – toate conținând apa făcătoare de minuni.
Ne-am reîntors la Montpellier, unde am rămas o zi, pentru a vizita acest minunat oraș francez care găzduiește cea mai veche facultate de medicină din Europa, fondată în anul 1220, precum și Muzeul Fabre, construit de renumitul pictor Francois Fabre în anul 1828, Acesta, după Luvru, are cea mai importantă colecție de picturi din Franța. Spectaculoasă este și piața Comedie, cu Opera și fântâna celor trei Gratii, situată chiar în centrul orașului vechi. Vizitatorii mai pot admira Catedrala Sf. Petru, cu turnurile ei ca de cetate, alături aflându-se închisoarea, biserica Sf. Ana, Arcul de Triumf al Porții Peyrou, statuia ecvestră a regelui Ludovic al XIV-lea, Promenada du Peyrou, rezervorul de apă, Apeductul St. Clement, lung de 14 km., Observatorul astronomic Babote și cartierul Antigone, cu construcții monumentale. Toate acestea completează decorul unui oraș neașteptat de frumos. Neașteptat de primitor a fost si hotelul Pullmann, unde am locuit, clasat cu patru stele, dar care, fără discuție, ar merita cinci.
Stațiunea în care am hotărât ne odihnim, timp de cinci zile, a fost Biarritz. Aceasta este situată pe malul Oceanului Atlantic, în golful Biscaya, și a devenit celebră prin Palatul regal de vară pe care în găzduiește. Edificiul a fost construit de Împăratul Napoleon III pentru soția sa Eugenie, în anul 1854. Mult mai târziu, palatul a fost transformat în hotel. A fost visul nostru de a vizita palatul-hotel, dar alte și alte proiecte turistice ne-au îndepărtat de acest vis. Acum ne aflăm în fața lui, venise vremea să-l îmbrățișăm cu privirile! Hotel du Palais Biarritz a fost permanent vizitat de protipendada lumii, fără ca această adresă să fie obiectul unor reclame turistice. Oricine poate încerca pe internet să facă rezervări. La acest hotel nu vei găsi niciodată camere libere. Este necesară o rezervare telefonică sau în urma unei corespondențe cu mult timp înainte. Cunoscând acest sistem de filtrare a clientelei, ne-am adresat direct conducerii hotelului, prin e-mailuri și de mai multe ori telefonic. Ne-am prezentat, am accentuat că în afara de profesia noastră de medici suntem și scriitori de cărți de călătorie, ca în final șefa recepției, doamna Marine Pouyanne, să ne rezerve chiar in săptămâna Paștelui, o superba suită imperială de aproximativ 100 de metri pătrați, cu balcoane și vedere la ocean. Hotelul este situat într-un imens parc cu teren de golf, piscină exterioară la care se adaugă un fantastic Spa cu tratamente, hamam clasic și piscină interioară, cu apă de ocean. Mesele se servesc în restaurante de lux, unde se cere în mod expres ținută elegantă. Cunoscând aceste percepte, am avut grijă să avem la noi o ținută adecvată. Surpriza mare a fost să constatăm că, de când hotelul a devenit proprietatea primăriei, lucrurile au degenerat într-un asemenea hal că seara, deși stă scris clar la intrare că ținuta se cere a fi elegantă, nu ține nimeni cont de acest lucru, mai ales tinerii apărând în blugi deșirați, doar în cămăși si cu teniși. De la o vreme și aici, cum am văzut și la Monte Carlo, primează banul, nu se mai respectă nicio regulă de bună purtare, unii se manifestă cu totul necivilizat. Și ne-a mai șocat ceva. În Săptămâna Mare, niciun semn că se apropie una dintre cele mai mari sărbători creștine. Pentru localnici, Paștele nici nu ar exista. Discutând chiar cu șeful hotelului, am primit răspunsul că se adaptează și ei politicii actuale, cum că Franța ar fi o țară laică și că nu consideră c-ar trebui făcut ceva special pentru a se sărbători Paștele. Vrând să simțim căldura unui sfânt locaș, am fost vizavi de hotel, la biserica rusă Alexander Nevski, unde, surpriză mare, preotul Pantelimon se trage dintr-un sat de lângă Chișinău. Am fost și noi și el foarte încântați de cunoștință, cu atât mai mult cu cât aveam și o carte de vizită comună, pe cea a prietenului Constantin Rusnac, compozitor și profesor universitar. Ne-am întreținut mult cu părintele, care este un om excepțional, ne-a dat binecuvântare, am aprins lumânări și ne-am rugat, promițându-ne că ne va vizita la Vâlcea. Eram bucuroși că în noaptea Învierii am luat lumină de la o biserică ortodoxă, că l-am avut alături de noi pe Mântuitor.
A doua zi, am plecat spre Spania, la Leon, bastion catolic important al drumului lui Iacob, unde părintele Pantelimon ne-a asigurat că populația de acolo sărbătorește așa cum se cuvine, creștinește, Paștele, care în acest an coincide cu cel ortodox. Orașul Leon este foarte interesant, o stațiune de lux cu clădiri monumentale tip Hausmann, ca în Paris, multe în culoarea roz a palatului regal. Și când te gândești că prin aceste locuri se afla un sat de pescari de balene, pitoresc așezat, care, plăcându-i împărătesei Eugenie, soțul îi va dărui aici un castel și o frumoasă Capela cu picturi deosebite. În zilele pe care le-am petrecut aici ne-a impresionat plaja plină de oameni, deși temperatura apei oceanului era de numai 11 grade.
După experiența cu Franța, țara pe care dintotdeauna am admirat-o, am rămas de această dată cu un gust amar. În afară de gastronomie, francezii nu mai pot constitui pentru noi un exemplu. Franța pe care am cunoscut-o în tinerețe era cea care ne putea modela educația. Cea din prezent nu mai este superioară celei romanești. După atâta timp petrecut în Asia, trebuie să recunoaștem că, în viitor, vom avem multe lucruri bune de învățat de acolo, din Europa rămânând – și sperăm pentru încă mult timp – educația germană și a lucrului bine făcut, ceea ce trebuie să ne însușim.
Călătoria noastră se continuă cu drumul Sfântului Iacob, de la Pamplona prin Burgos la Leon, unde vom înnopta, iar mai departe la Santiago de Compostela, unde se află și mormântul Sfântului. De acolo va urma Porto, Lisabona, Madrid, Bordeaux, Orleans, pentru ca, în final, la 1 mai, să ajungem la noi, în Germania, în Wiesbaden.
Corespondență de la Dr. Irina și Radu Gabriel Dobrescu