De la „cadre” la retrogradarea de la Câmpulung Muscel
• din pricina unor ţigani scandalagii din Ocnele Mari, Ion Anghelescu a fost trimis sectorist
În episodul anterior am prezentat întâmplări reale din viaţa lui Ion Anghelescu, care a plecat de-acasă de la vârsta de 13 ani pentru a-şi face un rost. Viaţa lui Anghelescu, originar din comuna argeşeană Tigveni, nu a fost uşoară, fiind marcată de greutăţi încă din tinereţe. Firul poveştii s-a oprit, data trecută, la absolvirea tânărului Ion Anghelescu a Şcolii de ofiţeri a Ministerului Administraţiei şi Internelor. „Prima mea activitate ca ofiţer a fost la «cadre», muncă ce nu o învăţasem în şcoală, dar era ceea ce au făcut alţii cu mine. Mai trebuiau făcute restructurări şi îi scoteau din sistem pe cei cu probleme… Am avut un coleg la Piteşti trecut în rezervă doar pentru că a făcut parte dintr-o organizaţie sportivă. Urma să iasă promoţii şi trebuia să facă loc la alţii, scoşi cei cu probleme ca să îi încadreze pe toţi. Am lucrat pe post de ofiţer, inspector cadre, dar nu asta era funcţia mea, ăsta era locul vacant. Eu eram lucrător specialist criminalistică… Îmi plăcea meseria asta, dar nu atunci când ajungeam la accidente de circulaţie şi la crime. Am stat la «cadre» aproape un an de zile, până în ianuarie 1961, apoi am fost numit comandant la Băile Govora”, povesteşte Anghelescu. În această perioadă s-a produs ruptura de prima soţie: „Apucase pe alte drumuri… Când veneam de la Piteşti, de la serviciu, la Vâlcea, la sfârşit de săptămână, observam că nu a gătit, nu a spălat. A chemat-o inspectorul – şef, care îi crease post la dispensarul Ministerului de Interne, dar nu a vrut să meargă acolo. Nu a vrut să vină nici la Băile Govora, deşi erau locuri de muncă la fiecare vilă unde se cazau oameni. Fetiţa crescuse şi era îngrijită de sora soţiei mele, care stătea la noi acasă. Am intrat la bănuieli, dar nu puteam să divorţez dacă nu aveam documente. Familia trebuia să fie familie, nu puteai să încalci morala socialistă. Ştiam să fac investigaţii, am aflat nişte chestii care nu îmi conveneau… Am încercat să o aduc pe drumul cel bun, dar nu am reuşit”.
A divorţat de soţie, a scăpat de cumnata cheltuitoare
Având un salariu de 1.700 de lei, şeful de post Ion Anghelescu de la Băile Govora îşi permitea un trai decent, alături de fiică şi cumnată, care avea grijă de cea mică. „Prin anul 1962, după serviciu m-am oprit la o bodegă unde era unu’ Pasăre – şef de cârciumă. Mi-a spus că m-a împrumutat cu nişte bani, pe care, însă, îi luase cumnata mea cu chitanţă. Era vorba de 3.000 de lei, deci o sumă însemnată. Mi-a arătat omul chitanţa, dar evident că nu era scrisul meu. Trecuse termenul de restituire şi atunci am aflat că mai am chitanţe şi în alte părţi, toată suma fiind de peste 6.000 de lei. M-am dus la birou, am chemat-o pe fata de la CEC, mi-a dat banii de care aveam nevoie, m-am dus şi am restituit banii, dar a doua zi le-am sigilat magazinele, am chemat revizori, au făcut inventarul. Am făcut raport în legătură cu ce s-a întâmplat, şefii mei au analizat şi am găsit înţelegere şi la şeful regiunii şi la organizaţia de partid şi am divorţat de soţie. Aşa am scăpat şi de cumnată”, declară Anghelescu.
Retrogradat sectorist la Câmpulung Muscel
În anul imediat următor, Ion Anghelescu s-a recăsătorit cu actuala soţie, care era atunci educatoare la grădiniţa de la Govora. „În 1964, comandatul regiunii a făcut o rocadă cu mine, m-a luat de la Govora şi m-a dus la Ocnele Mari, unde erau mulţi ţigani, recalcitranţi. Îi mai băteam, iar unii m-au reclamat… Am avut de suferit, pentru că maiorul Stanciu de la regiune m-a mutat sectorist la Câmpulung Muscel. Era iarnă, familia o aveam la Băile Govora… M-am dus sectorist, retrogradat, ofiţer de pază şi ordine. Am găsit un fost coleg din Vlădeşti care terminase şcoala când eu am intrat. Era locţiitor, aveam şef pe unu’ Nichita… Am stat câteva luni acolo, iar la două săptămâni mă mai învoiam”, mai spune Anghelescu.
Deşi iarnă, „a ieşit soarele pe strada” lui Ion Anghelescu. „Era într-o sâmbătă seara, ningea, iar la Bascov aşteptam o maşină cu care să vin la Vâlcea. A trecut pe lângă mine o Volga neagră, nu a oprit din prima, dar s-a întors. I-am spus şoferului că vreau să ajung la Băile Govora, iar un domn cu părul alb care stătea pe bancheta din spate a început să mă descoase. Instruit din şcoală, am spus ce se putea spune despre mine. M-a întrebat ce s-a întâmplat cu mine de am retrogradat şi am aflat de la el că era chiar primul secretar de partid al regiunii, Duminică. I-am spus ce am păţit şi ulterior mi-am dat seama că am avut mare noroc. Când m-am întors duminică seară la Câmpulung, mi s-a spus să trec pe la Stanciu, maiorul regiunii, că o să mă mute la Vâlcea, pentru că s-a contramandat ordinul. I-am mulţumit în gând lui Duminică şi m-am prezentat la regiune. Aşa am ajuns la biroul economic”, declară Ion Anghelescu.