Dacă Domnul nu l-ar fi chemat la El, Astăzi, Părintele Chesarie Gheorghescu ar fi împlinit 90 de ani


Pe 12 martie 2019, Părintele Chesarie Gheorghescu, personalitate marcantă a Bisericii Ortodoxe Române, ar fi împlinit vârsta de 90 de ani. Dumnezeu l-a chemat însă mai repede la El pe eruditul părinte de la Mănăstirea dintr-un Lemn, la data de 14 iunie 2017 (la vârsta de 88 de ani). Însă, pentru cei care l-am cunoscut și apreciat, Părintele Chesarie a rămas mereu aproape, știind că, acum, ne veghează de undeva de Sus.
În rândurile următoare, prezentăm un amplu material ce ne-a fost furnizat de către Monahia Miriam Cărămidaru de la Mănăstirea dintr-un Lemn, material ce expune cele mai însemnate momente (unele fericite, altele foarte grele) din viața Părintelui Chesarie Gheorghescu.
*
Preacuviosul Părinte Arhim. Dr. Chesarie Gheorghescu, teolog erudit, mărturisitor și luptător împotriva comunismului, a fost și va rămâne o personalitate marcantă a Bisericii Ortodoxe Române. Deși face parte din generația marilor cuvioși părinți contemporani, cum ar fi: P. Cuv. Părinte Arhim. Ilie Cleopa, P. Cuv. Părinte Arhim. Petroniu Tănase, P. Cuv. Părinte Arhim. Arsenie Papacioc, P. Cuv. Părinte Arhim. Justin Pârvu și chiar P. Cuv. Părinte Arsenie Boca ș.a., opinia publică nu știe prea multe despre viața P. Cuv. Părinte Chesarie, născut la 12 martie 1929, pe meleagurile moldovene – Vaslui și intrat în Mânăstirea Cozia – Vâlcea, în 1945, la vârsta de 16 ani. Voi încerca, în acest material, să descriu pe scurt o parte din viața P. Cuv. Sale.
Absolvind cu succes Seminarul Teologic de la Mânăstirea Neamț, în anul 1955 intră la Institutul Teologic din București, iar peste un an (1956) este trimis de venerabilul Patriarh Justinian Marina la Academia Teologică de la Moscova, unde, în 1960, devine licențiat în teologie, prezentând la Moscova – Zagorsk teza în limba rusă, la catedra de Teologie Fundamentală și Apologetică.
În acea perioadă, comunismul era în vogă atât în Rusia, cât și în România. P. Cuv. Părinte Chesarie, terminând studiile cu rezultate excepționale, având și un sentiment național profund dezvoltat, nemulțumit de măsurile luate de regimul comunist împotriva Bisericii și a monahismului românesc prin decretul 410 din 1959, înainte de a reveni în țară, la București, a ales un alt traseu spre Occident (Paris, Roma, Praga și Atena) pentru a aduce la cunoștința forurilor superioare de acolo toate atrocitățile care se petreceau în România.
Întors în țară, a fost urmărit, apoi arestat de organele de securitate și condamnat la 10 ani + 7 pentru „trădare de patrie” și „literatură interzisă”, fiind supus supliciului în mai multe închisori din țară: Uranus, Jilava, Dej, Gherla etc. După eliberarea din închisoare a dorit, cum era și firesc, să se întoarcă la Mânăstirea Cozia, însă nu a fost primit de autoritățile de atunci pe motiv că Mânăstirea Cozia, monument istoric, este vizitată de turiști români și străini, iar P. Cuv. Părinte Chesarie era considerat de ei o persoană periculoasă.
În 1965 a fost expulzat din Cozia, obligându-l să meargă cu domiciliu forțat la Mânăstirea Dintr-un Lemn, unde a fost tot timpul urmărit și marginalizat. Aici, a găsit o atmosferă dezolantă, descurajatoare, majoritatea maicilor erau date afară prin decretul 410, zidurile din fața bisericii de piatră se prăbușeau, iar casa în care a fost primit era o casă veche, tenebroasă, cu obloane la geamuri și la uși. Totul era inert. Neavând alternativă, a trebuit să se obișnuiască încercând să facă câte ceva. A reușit astfel încât Mânăstirea Dintr-un Lemn devenise în scurt timp o mânăstire prosperă din punct de vedere spiritual, dar și administrativ. În casa în care a fost primit a stat până la final, dar cu intermitențe.
Între anii 1972-1977 a fost numit profesor de Dogmatică și Studiu Biblic la Seminarul Teologic Special de la Curtea de Argeș, apoi exarh al mânăstirilor din Arhiepiscopia Bucureștilor (1977-1988). La 8 noiembrie 1973 a fost ridicat la rangul de Arhimandrit. Tot în această perioadă, urmează cursurile de doctorat la Institutul Teologic din București, iar la 30 iunie 1980 a obținut titlul de „doctor în teologie”, publicând și susți­nând binecunoscuta sa teză de doctorat „Învățătura Ortodoxă despre Iconomia Dumnezeiască și Iconomia Bisericească”.
În anul 1988 este înlăturat din funcția de exarh de către securitate și este trimis din nou la Mânăstirea Dintr-un Lemn, unde avea domiciliu permanent, dar nefiind primit de autoritățile de aici din motive greu de înțeles, a fost obligat să accepte funcția de „stareț” la Mânăstirea Curtea de Argeș, unde Î.P.S. Părinte Arhiepiscop Calinic Argeșeanul, atunci Episcop Vicar de Rm. Vâlcea, l-a protejat în mod creștinesc și părintesc.
Faptul că avea studii superioare și nu a cedat presiunilor din partea sistemului comunist pentru a colabora cu ei, dimpotrivă a luptat cu fermitate pentru monahism și apărarea dreptei credințe, aceste lucruri au deranjat foarte mult încât organele de securitate au avut grijă să-l țină cât mai izolat, pentru a nu fi cunoscut. Preacuviosul Părinte Chesarie, opunând o rezistență tenace, a înfruntat cu succes opoziția ostilă a comunismului, însă noi ajungem foarte greu să înțelegem suferința mărturisi­torilor la adevărata ei dimensi­une. În cele mai aprigi timpuri ale comunismului de groază și nesiguranță, P. Cuv. Părinte Chesarie a avut privirea în față, străduindu-se în perma­nență să fie un monah modest, dar bine orientat, un dascăl iscusit și un mare exarh, rămânând un simbol al monahismului românesc din secolul al XX-lea.
În anul 1994 se retrage definitiv la Mânăstirea Dintr-un Lemn, fiind ostracizat cu ostentație și pus sistematic în umbră pentru tot restul vieții. Cu toate vicisitudinile vieții, a reușit să scrie și să publice numeroase studii și articole de specialitate, eseuri teologice apărute în diferite reviste din țară și străinătate.
Pe data de 14 iunie 2017, P. Cuv. Părinte Chesarie, slujitor al Bisericii Luptătoare, Mărturisitoare și Mântuitoare, a trecut la cele veșnice în chilia sa din Mânăstirea Dintr-un Lemn, iar pe data de 17 iunie a fost înmormântat cu cinste de către Î.P.S. Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului. Mormântul său este un loc de pelerinaj, P. Cuv. Părinte Chesarie continuând să-i binecuvânte­ze pe cei care vin să-i aprindă o lumânare și să-i ceară ajutorul.
• Monahia Miriam CĂRĂMIDARU