Cumpăr alegători! Ofer franci elvețieni!
De câteva zile, bătălia de la Rovine se dă la București. Nu ne batem cu turcii care, de când a sucombat Imperiul Otoman, se bat singuri, ci ne batem CA turcii, noi între noi, în franci elvețieni. Zic aiurea „noi” fiindcă beligeranții sunt politicieni, iar eu nu-s politician. Bătălia, al cărei deznodământ e tulbure, dar începutul e limpede, a picat mănușă în goana disperată din România pentru alegători. Păi ce legătură au alegătorii de pe Dâmbovița cu francul elvețian? Au. Elveția și-a blocat în urmă cu ceva vreme cursul monedei naționale, având ei niște interese care le-au și ieșit. Pe vremea aia, la un curs de doi lei românești un franc elvețian, s-au împrumutat avantajos destui, aud că nu doar capete de locuitor, ci și prăvălii, firme, capitaliști cu cheag. Afacerea, ca multe afaceri, s-a dat peste cap și avantajul n-a durat. S-a rupt, s-a frânt, s-a fâsâit, cum îmi scrie o prietenă pe facebook. Fâsâindu-se, au început dramele. Păi drame sunt la noi toată ziua. Sunt, dar drama asta, pe seceta politică de evenimente de la noi – nu tu un cap prezidențial în gură, nu tu o periniță la Cireșica – a venit cum nu se poate mai nimerit, ca o ploaie. Nepricepându-mă în domeniu am evitat să emit păreri. Repet snoava aceea cu am o părere dar nu-s de acord cu ea! Ploaia de păreri este, iată, amețitoare, gata să provoace inundații. Țipă Elena Udrea de parcă au dat hoții în poșeta ei Vuiton, liberalii vorbesc și ei pe două voci, dar subiectul e același, vorbesc specialiști politici, contrazicându-se și specialiști, cei din urmă puțini și la un microfon care nu funcționează. Opoziția s-a suit pe Guvern și-i cere capul. I-l cerea și ieri, dar cu alte argumente. Ponta, premier prin repetiție, aflat ca Boc, la varianta Ponta 3 sau 4, se apără și atacă. Ce treabă am eu? Să nu cultivăm iluzii deșarte. E un contract privat, te-ai ars, să fii sănătos. Are dreptate. I-am ascultat pe ăilalți. Au dreptate și ei. Și Elena Udrea are dreptate. Culmea e că, ascultându-i, toți au dreptate. Băncile, care te fură mereu, instituții specilizate de furt calificat, cum e Banc Post care ține o reclamă la mine de patru ani și nu plătește un leu, tac. De ce-ar cuvânta isăreștii noștri? Banii sunt în teșchereaua lor. Fraierii? ..le muma-n…r!
De câteva zile, francul elvețian face agenda politică la București. Opoziția a găsit momentul taman nimerit să dea de pământ cu guvernul, guvernul a găsit momentul potrivit să arate că-i curat și nu se bagă. Nu se bagă mai ales că nu iese nimic din afacere. Nu-i o Roșia Montană, nu-i o pădurice de 50 de mii de hectare. E un fâs, nici măcar de șist. Dacă, zice unul la televizor acum, se ia o decizie dincolo de renegocierea contractului dintre debitor și creditor, ne-am prăjit toți. Adică prăpăditul de românaș fără casă îl va finanța pe ăla de și-a luat casă iar acum nu mai are cum da banii îndărăt că l-a tras curentul neutralității helvetice. Toți pentru unul, unul pentru toți! Frumos zis, doamnă Udrea, dar eu care n-am luat în viața mea un credit de la bănci, nu prea am chef să-mi paradesc banii pentru rechizitele celei mici, reparând câinoșenii bancare. Dă matale, că poate ți-au mai rămas niște milioane mărunțiș! Și alți politicieni de care atârnă piatra de moară a averii. Să dea și ei!