Cui i-e frică de forfetar?

• guvernanţii „coc” o nouă formă de bir pentru mediul privat de afaceri sub forma unui impozit forfetar care sperie deja

În faţa acestui spectru de fiscalitate şi mai mare, CCI Vâlcea a publicat, pe pagina proprie de Internet, un material amplu despre toate „capcanele” cu care vine această nouă obligaţie fiscală: „Impozitul for­fe­tar reprezintă noua categorie de impozit pe care autorităţile vor s-o in­troducă în Codul Fiscal de la 1 ianuarie 2014. Mai exact, hotelierii şi alte IMM-uri din turism, service-urile auto, restaurantele, barurile şi cafenele ar putea achita, de la începutul anului viitor, impozitul forfetar, potrivit unui proiect de lege lansat în dezbatere publică de Ministerul Finanţelor. Valoarea noului impozit va varia în funcţie de tipul de activitate, suprafaţă, localitate şi sezon.

De la 1 ianuarie 2014, modul de impozitare ar putea fi modificat pen­­tru câteva categorii de contri­bua­bili. Prevederea este cuprinsă într-un proiect de lege ce modifică şi completează Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, lansat în dezbatere publică de Ministerul de Finanţe pe pagina proprie de Internet.

Potrivit documentului citat, de la începutul anului viitor, vor fi obligaţi să plătească impozitul forfetar contribuabilii persoane juridice care, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent, îndeplinesc, în mod cu­mulativ, următoarele condiţii: desfăşoară activităţi principale în do­meniile serviciilor de cazare şi alimentaţie publică – hoteluri, pensiuni, restau­rante, baruri – cafenele, precum şi în domeniul întreţinerea şi repararea autovehiculelor;  au realizat o cifră de afaceri anuală neta de până la 50 milioane euro, echivalent în lei, sau deţin active totale care nu depăşesc echivalentul în lei a 43 milioane euro, conform ultimei situaţii financiare aprobate; au un număr mediu anual de salariaţi mai mic de 250 şi nu se află în dizolvare, potrivit legii.

Cifra de afaceri anuală netă şi activele totale sunt cele din situaţiile financiare anuale. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel de la închiderea exerciţiului financiar precedent celui pentru care se datorează impozitul.

În plus, IMM-urile vor plăti impozitul forfetar doar dacă ponderea veniturilor obţinute în anul precedent din desfăşurarea activităţilor cu codurile CAEN viza­te în total venituri este de peste 70%. Pentru a deter­mina această pondere, contribuabilii scad din totalul veniturilor costurile stocurilor de produse, cele ale serviciilor în curs de execuţie, cele din producţia de imo­bi­lizări corporale şi necorporale, cele din sub­venţii, cele din provizioane şi ajustări pentru depre­ciere sau pierdere de valoare, cele din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întâr­ziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil, cele din despăgubiri, de la so­cie­­tăţile de asigurare/reasi­gurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii şi cele aferente redu­cerilor comerciale acordate.

Potrivit proiectului legislativ, impozitul forfetar va fi plătit şi de persoanele juridice române care se înfiinţează în cursul anului, inclusiv contribuabilii care apar după reorganizări ale altor companii şi înde­plinesc toate condiţiile menţionate. De ase­me­nea, contribuabilii care devin inactivi temporar vor reveni la plata impozitului forfetar, odată cu reluarea activităţii.

Persoanele juridice române nu mai plătesc impozitul forfetar începând cu anul fiscal următor anului în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile menţionate. În cazul unui contribuabil care îşi încetează activitatea în cursul anului, perioada impozabilă este cea din anul în care persoana juridică a existat, conform actului legislativ propus.

Formulele de calcul pentru impozitul forfetar

Impozitul forfetar este unul anual, iar declararea şi plata acestuia se va efectua trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pen­tru care se datorează impozitul. Contribuabilii care încetează să existe în cursul anului au obligaţia de a declara şi plăti impozitul forfetar, până la data încheierii perioadei impozabile, potrivit legii, luând în calcul, dacă este cazul, şi impozitul forfetar declarat şi plătit în trimestrele anterioare, potrivit proiectului de lege.

Formula de calcul a impozitului forfetar în cazul activităţilor de întreţinere şi reparare a autovehicu­lelor este următoarea: impozit forfetar anual/unitate = 12*(s*A+z*A+t*A+m*A+v*A) unde: 12 – numărul de luni, s – coeficientul activităţi de spălătorie auto, z – coeficientul activităţii de vopsitorie, t – coeficientul activităţii de tinichigerie, m – coeficientul activităţii de mecanică şi ITP, v – coeficientul activităţii de vulca­ni­zare, A – suprafaţa în care se desfăşoară activi­tatea, în mp.

Pentru restaurante, catering, baruri, cafenele şi alte activităţi de alimentaţie, precum şi de servire a băuturilor, impozitarea forfetară se va face după formula impozit forfetar anual/unitate = k*(x +y*q)*z unde: k – 1.400, valoarea impozitului standard, în lei, x – variabilă în funcţie de rangul localităţii, y – vari­a­bilă în funcţie de suprafaţa utilă a locaţiei, z – coeficientul de sezonalitate, q – 0,8 coeficientul de ajustare pentru spaţiu tehnic.

În cazul barurilor şi cafenelelor: K – 900 de lei,Q – 0,9.

La hoteluri, pensiuni, campinguri, tabere şi alte servicii de cazare, în impozitul forfetar anual per unitate se ia în calcul doar valoarea impozitului standard, în lei, şi numărul de locuri de cazare pe unitate.

Impozitul forfetar pentru mai multe activităţi se determină prin însumarea acestora. În proiectul de lege menţionat, se precizează, totodată, modalitatea de calcul în cazul în care apar excepţii de la regulă. Astfel, dacă în cursul anului fiscal, contribuabilii rea­li­zează venituri din desfăşurarea altor activităţi decât cele care intră sub incidenţa impozitului forfetar, aceştia ar putea datora un impozit forfetar de 3% aplicat asupra diferenţei dintre totalul veniturilor realizate din aceste activităţi şi veniturile din care se calculează impozitul forfetar.

Veniturile din alte activităţi luate în calcul sunt cele de la 31 decembrie a anului pentru care se calculează impozitul. De asemenea, în acest caz, impozitul se declară şi se plăteşte anual până la data de 25 martie, inclusiv, a anului următor celui pentru care se datorează.

De asemenea, pentru contribuabilii care desfă­şoa­ră mai multe dintre activităţile vizate de impozitul forfetar, cu excepţia celor care activează printr-un com­plex hotelier, impozitul datorat se deter­mină prin însumarea impozitului determinat conform formu­lelor corespunzătoare fiecărei activităţi desfăşurate.

Dacă în cursul unui an, intervin modificări, con­tri­buabilul recalculează, în mod corespunzător, din trimestrul următor acestei modificări, impozitul forfetar aferent perioadei rămase din anul fiscal, se mai arată în proiectul legislativ. Aceste modificări pot fi începerea sau încetarea unei activităţi, schim­barea suprafeţelor aferente desfăşurării fiecărei activităţi, îndeplinirea condiţiilor care au stat la baza eliberării certificatului de clasificare sau numărul locurilor de cazare. La stabilirea coeficienţilor din impozitul forfetar pentru auto au luat în calcul particularităţile domeniului.

Conform proiectului citat, la stabilirea coeficien­ţilor pentru cei care se ocupă de întreţinerea şi repararea autovehiculelor s-au analizat un număr de 10.075 de contribuabili, conform noului proiect de lege. Conform Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, 2.867 de contribuabilii din acest domeniu au plătit impozitul pe profit în anul 2011, valoarea contribuţiei lor la bugetul de stat reprezentând suma de aproximativ 32,686 de milioane de lei. Din aceste sume, rezultă un impozit mediu pentru cei din între­ţinerea şi repararea autovehiculelor de aproximativ 11.401 lei. Dacă se raportează impozitul colectat la totalul celor din auto vizaţi, rezultă un impozit mediu de aproximativ 3.250 lei/ contribuabil.

Potrivit actului normativ propus, particularităţile luate în calcul la determinarea coeficienţilor necesari pentru impozitul forfetar al celor din auto provin din faptul ca atât service-urile auto, vulcanizările, cât şi spălătoriile auto au acelaşi cod CAEN. În plus, în cadrul unei societăţi comerciale se pot desfăşura activităţi de spălătorie auto, vulcanizare, vopsitorie, tinichigerie auto, mecanică auto/ITP şi vulcanizare auto, atât individual, cât şi cumulate. Pentru a eli­mina aceste particularităţi şi pentru a crea o variantă de calcul de impozitare transparentă şi echitabilă, s-au luat în calcul drept coeficienţi relevanţi suprafaţa utilă în metri pătraţi pentru fiecare unitate, activităţile desfăşurate în aceste unităţi (spălătorie, vulca­ni­zare, service mecanică şi ITP, tinichigerie/vopsitorie) şi perioada de calcul la care se aplică impozitul forfetar,care este anul calendaristic.

Impozitul forfetar standard pentru turism şi alimentaţie publică s-a stabilit în funcţie de zonă, suprafaţă şi sezon.

Conform expunerii de motive a proiectului de lege, pentru a determina valoarea impozitului standard în turism, restaurante şi alte activităţi de cazare şi de alimentaţie, s-au luat în calcul următorii indicatori relevanţi: capacitatea de a produce venit (nu­măr de locuri de cazare şi suprafaţa utilă a unităţii), zona şi amplasamentul (vadul comercial), sezo­nalitatea activităţii şi categoria hotelurilor/pen­siu­nilor (număr stele/flori). În acest caz, analiza ANAF a vizat doua modele principale de calcul, pentru fiecare domeniu.

Modelul de calcul pentru cei din turism a avut ca bază de calcul valoarea impozitului pe profit declarată de către contribuabilii din acest domeniu în anul 2011, se mai arată în expunerea de motive. Această valoare a fost de circa 29,775 de milioane de lei, potrivit ANAF. Conform Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Turism (INCDT) şi Institu­tului Naţional de Statistică (INS), această sumă a fost generată de aproximativ 120.000 locuri de ca­zare. De aici, s-a obţinut o valoare medie a impoz­i­tului pe profit/ loc de cazare/ an, declarată în anul 2011, de aproximativ 55 de euro. Astfel, valoa­rea im­pozitului stan­dard pentru acest sector de activitate a rezultat după ponderarea cu coeficienţii de ajustare specifică – zonă, sezonalitate, categorie hotel.

În expunerea de motive se menţionează că pentru stabilirea coeficientului de zonă, România a fost împărţită în patru categorii mari: 1. Bucureşti, 2. municipii, 3. oraşe şi staţiuni de interes naţional, 4. zona rurală, Delta Dunării şi staţiuni de interes local. Primele trei categorii au fost împărţite în patru subdiviziuni de zonă, în funcţie de distanţa faţă de centrul localităţii, respectând regulile administraţiilor publice locale. Astfel, subdiviziunea A  reprezintă zona centrală, urmată, în ordine de subdiviziunile B, C şi D, periferia.

Apoi, în funcţie de perioada de funcţionare a unităţilor de cazare în tim­pul unui an, s-au atribuit valori coeficientului sezonier pentru unităţile aflate în: 1. mediu rural, 2. staţiuni de pe litoral, 3. zona Delta Dunării, 4. staţiuni montane, 5. Bucureşti – municipii – oraşe, 6. staţiuni balneare.

Coeficientul de categorie a hotelurilor s-a stabilit în funcţie de numărul de stele al fiecărui hotel în urma clasificării, de la 1 la 5 stele sau flori pentru pensiuni, potrivit expunerii de motive a proiectului de lege. Conform datelor INCDT, în România sunt 116.930 de locuri de cazare, dintre care aproape 26.500 la 1 – 2 stele, 73.500 la 3 stele, 15.435 la 4 stele şi 1.504 la 5 stele.

În cazul pensiunilor, în 2011, valoarea impozi­tului pe profit declarat a fost de aproximativ 4,75 de milioane de lei, generată de aproximativ 218.782 de locuri de cazare, conform INCDT şi INS. Din aceste date, se obţine o valoare medie a impozitului pe profit/ loc de cazare/ an, declarată la nivelul anului 2011, de aproximativ 5 euro. Pe baza acestui raţio­na­ment, a rezultat un impozit forfetar declarat în medie de aproximativ 6 euro/ loc de cazare/ an. Această valoare a fost determinată prin raportarea valorii impozitului declarat la numărul unităţilor de impozitare.

Comparând valoarea declarată a impozitului pe profit de către pensiuni cu cea a hotelurilor şi raportat la numărul locurilor de cazare, rezultă că neconformarea în rândul pensiunilor este foarte ridicată, se mai arată în expunerea de proiect a acestui act normativ. Numărul locurilor de cazare  este de aproximativ 1,8 ori mai mare, la pensiuni.

Prin urmare, nici valoarea impozitului de refe­rinţă per loc/ an nu este relevantă, deoarece este de opt ori mai mică decât cea a unui hotel, în condiţiile în care preţurile practicate de pensiuni sunt în medie cu 20% mai reduse decât cele ale hotelurilor din aceeaşi categorie. Astfel, valoarea impozitului stan­dard nu a putut fi punctul de pornire în stabilirea noii valori a impozitului forfetar/ loc cazare/ an. Prin adău­garea coeficienţilor de ajustare specifici fiecărei pensiuni sau structuri de cazare a rezultat valoarea impozitului standard, care fost calculată prin rapor­tarea la domeniul hotelier, prin diminuarea cu 20% a acesteia, obţinând astfel o valoare de referinţă a impozitului, de 40 euro per loc/ an, într-o pensiune.

Potrivit analizei datelor fiscale şi statistice, firmele din domeniul balnear reuşesc să obţină profit, deşi practică un tarif redus pentru serviciile de sănătate pe care le prestează. Acest rezultat poate fi determinat de faptul ca 95% dintre activităţile desfăşurate sunt în baza unor contracte cu parteneri instituţionali, pe care sunt obligate să înregistreze contabil. De asemenea, din analiză a rezultat că există companii care declară pierderi considerabile timp de mai mulţi ani la rând, deşi cifra de afaceri obţinuta este cu mult peste media sectorului.

Impozitul restaurantelor, catering-ului, barurilor şi cafenelelor depinde de rangul localităţii, suprafaţă şi sezon

Valoarea impozitului în cazul restaurantelor, catering-ului, barurilor şi cafenelelor, precum şi în cazul altor activităţi de alimentaţie se calculează în funcţie de următoarele variabile: rangul localităţii, supra­faţa utilă a locaţiei, sezonul şi coeficientul de ajustare pentru spaţiul tehnic. Această valoare se determină prin înmulţirea primelor două variabile, la care se adaugă ultimele două. Aceste valori se înmulţesc cu impozitul standard.

În cazul celor din restaurante şi catering, în 2012, valoarea impozitului pe profit declarat de aceşti contribuabili a fost de aproximativ 35,824 de milioane de lei, plătită de un număr de 11.444 de contribuabili. Prin raportarea valorii impozitului declarat la numărul unităţilor de impozitare, rezultă un impozit forfetar de aproximativ 1.400 lei/ per an/ unitate.

Valoarea impozitului de referinţă este punctul de pornire în stabilirea noii valori a impozitului anual/ restaurant, la care se adaugă corecţiile prin coeficienţii de ajustare specifici fiecărui local.

În anul 2012, valoarea impozitului pe profit de­cla­rat de cei care deţin baruri şi cafenele a fost de apro­ximativ 10,060 de milioane de lei, de către un nu­măr de 13.023 contribuabili. Prin raportare, cu ajus­tările necesare, rezultă un impozit forfetar de­cla­rat în medie ponderată de aproximativ 900 de lei.

Spre deosebire de restaurante şi catering, pen­tru baruri şi cafenele, coeficientul pentru spaţiul teh­nic este de 0,9, iar variabila de sezon se calculează în funcţie de zonă.

Schimbarea sistemului de impozitare se comunică până la 31 martie

Pentru contribuabilii care încetează să existe în cursul anului fiscal, impozitul forfetar se recalculează în mod corespunzător, prin împărţirea impozitului forfetar anual la 365 zile calendaristice şi înmulţirea cu numărul de zile aferent perioadei fiscale corespunzătoare fiecărui contribuabil, luând în considerare, dacă este cazul, şi modificarea impozitului forfetar în cursul anului.

Potrivit actului normativ propus, în cazul în care se retrage definitiv de către autorităţile competente autorizaţia tehnică / autorizaţia de funcţionare / certificatul de clasificare şi în condiţiile în care nu se desfăşoară alte activităţi care intră sub plata impozitului forfetar, aceşti contribuabili devin plătitori de impozit pe profit începând cu trimestrul următor modificării. Persoanele juridice  plătitoare de impozit pe profit sau impozit pe veniturile microîntreprin­de­rilor comunică organelor fiscale teritoriale aplicarea im­pozitului forfetar, până la data de 31 martie inclu­siv a anului pentru care se plăteşte acest impozit, se subliniază în proiectul de modificare a Codului Fiscal.

Dacă la data de 31 decembrie, inclusiv, IMM-ul nu mai îndeplineşte condiţiile de a plăti impozitul forfetar, acesta trebuie să comunice organelor fiscale teritoriale ieşirea din sistemul de impunere forfetar, până la data de 31 martie inclusiv a anului următor.

În proiectul de act normativ se menţionează că pentru contribuabilii care au plătit impozit forfetar şi care anterior au realizat pierdere fiscală, de la data la care revin la sistemul de impozitare pe profit, se recuperează pierderea fiscală anuală realizată începând cu anul 2009, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, din profiturile impozabile obţinute în următorii 7 ani consecutivi. Această pierdere se recu­perea­ză pe perioada cuprinsă între data înregistrării pierderii fiscale şi limita celor 7 ani. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora”.