Corespondență din Paris, de la ANITA ZĂRNESCU LEGUAY RIGA – capitală europeană, aflată sub semnul cărţii

Am călătorit la Riga încă din studenţie şi am tins să cunosc bine acest burg nor­dic, socotit, în acelaşi timp, capitala „spa­ţiului balt”, având o populaţie de aproape 700.000 locuitori şi o istorie profund mar­cată de „vremi” şi „stratificări” dramatice. Am fost de faţă, la Berlin, în toamna tre­cută, când, cu prilejul celui mai mare târg industrial de turism din lume, oficialităţile capitalei letone, Riga, şi-au înaintat „Pro­gramul CEC–2014”, dedicat originalei spi­ri­tualităţi nord-europene, celor 500 de ani ai erei „Gutenberg” (1514: primul volum in folio, tipărit cu caractere arabe; prima To­rah; şi cel dintâi incunabul, tipărit în limba poloneză; precum şi aniversarea unui deceniu de integrare în Casa comună europeană.

La inaugurarea festivităţilor, în 18 ia­nua­rie a.c., pe un frig sticlos, de minus 12 grade, s-a creat un lanţ bibliofil, din peste 15.000 de cetăţeni, trecând volumele dintr-o mână în alta, din sediul vechii Biblioteci Naţionale a Letoniei, spre un edificiu impo­zant, nou: Palatul Luminilor („Gaismas Pils”), „cetate a zorilor cunoaşterii” – o creaţie a arhitectului american, nativ-leton Gunnar Birkert. Aceasta va găzdui, după mutarea cărţilor, reprezentarea operei lui Richard Wagner: RIENZI, gândită de celebrul compozitor german, în Riga, unde a locuit, între anii 1837-1839.

Echipa noastră de jurnalişti, tânără, secţie a A.F.P., avea să reţină informaţii esenţiale, aproape obsidional închinate Cărţii şi Culturii, care au asigurat nu doar supravieţuirea, ci şi independenţa, prin timpuri a acestei naţiuni baltice. „Primul lanţ uman s-a iniţiat în 1989, pe distanţa a 600 km, ne spune directoarea Aviva Ro­zenberg, de 61 de ani; lanţ de la Tallin, la Vilnius, cerând libertatea şi independenţa; acel „lanţ” a însemnat, atunci, două mili­oane de letoni, estonieni şi lituanieni – uriaşe „gesturi simbolice, istorice, paş­nice”, reclamând despărţirea de Uniunea Sovietică” Cu aceleaşi idei avea să-şi înceapă teleconferinţa şi dna Anna Mukha, o oficialitate a comunicaţiilor şi imaginii, din cadrul Proiectului „Riga – Capitală Culturală Europeană – 2014”.„Vrem să încurajăm ca toate evenimentele culturale, în derulare, să poată demonstra supre­ma­ţia valorilor, născute prin intermediul cărţii”, a afirmat şi dna Prof. Elga Rosen, „pentru că noi, letonii, suntem o naţiune de cititori! Setea de carte este adânc înrădăcinată în genele Letoniei; şi prin ea s-a forjat, dacă vreţi istoria, cultura, civilizaţia noastră!”…

Comparat cu „Biblioteca din Alexan­dria”, noul Palat al Luminii din Riga, nu i-a mulţumit, însă, pe toţi! Cel dintâi cetăţean al burgului, Primarul inginer Nils Usakovs, a asemănat această clădire triunghiulară, monumentală, gri, cu un… supermarket-gigant! Alţii, dimpotrivă, au comparat-o cu o Pasăre, care-şi ocroteşte puii! Cert e însă că „Gaismas Pils” s-a transformat, pe 18 ianuarie, într-un uluitor, înnoit Symbol: „luminile cunoaşterii” vor susţine, astfel, în viitor, şi mai puternic, învăţământul, cerce­tarea şi formarea continuă, de la promo­varea poftei de a citi, la cei mici, până la promovarea unei biblioteci „digitale”; formarea unui Centru Naţional al Arhivelor (acte, incunabule, manuscrise vechi); al Editurilor, instrucţiunii publice şi formării tuturor generaţiilor.

Vor fi peste 200 de mari evenimente culturale, de anvergură, în Capitala Cultu­rală RIGA – 2014, în frunte cu cel mai original campionat de corale din Lume („World Choir Games”), participând în jur de 20.000 cântăreţi – coruri de elevi şi studenţi, folclorice, culte, religioase – prin­tre ele fiind enumerat şi faimosul „Ma­drigal” românesc ş.a. Vor fi, seară de seară, „spectacole de feerie” – Staro Riga, jocuri de lumini, surprinzătoare inovaţii tehnico-electro­nice. Iar un întreg bulevard va deveni „scenă de teatru”, regizând şi reprezentând comedii şi drame nordice, baltice, scandinave, privind relaţia dintre indivizi şi putere, individualitate şi masse, pe fondul incisiv al crizelor de toate felurile: economice, morale, cotidiene, chiar ba­nale.

În mediile intelectuale universitare, din Riga, se predau şi se vorbesc 50 de limbi. Aniver­sându-se 500 de ani de la invenţia Tiparului, se aduce un elogiu şi conservării şi creativităţii (evoluţiei) limbilor naţionale, fiind invitate să considere imprimeria digitală, din contem­poraneitate „o a doua naştere a Erei Gutenberg”.

Un imens şir de manifestări culturale şi simbolice va fi centenarul Primului Război Mondial şi „chipurile” cum a fost el surprins de scriitori, fotografi, reporteri, cineaşti (incluzând aici şi seria unor romane „de război”, europene, de Eric Maria Re­marque, E. Hemingway, Liviu Rebreanu, G. Duhamel, Martin Du Gard).

S-a deschis, la Riga, în 19 ianuarie, şi un surprinzător muzeu al obiectelor fatidice (cetăţenii fiind invitaţi să le aducă de acasă), care le-au schimbat destinul, sau le-au influenţat viaţa, devenind, astfel, „martori ai vremilor”.

O stranietate, propusă de organizatori, a fost păstrarea numelor unor bulevarde, fie glorioase, fie răufamate, relevând „contorsionata” şi „stratificata” istorie a spaţiului baltic: B-dul Ţarul Alexandru al Rusiei, b-dul Lenin, b-dul Adolph Hitler, b-dul Copernicus, Wagner, Alvar Aalto ş.a.

În vara 2014, Riga se va concentra pe două teme contemporane: „Trusa de supra­vieţuire” şi „Forţa majoră”, încercând să evidenţieze capacitatea, de multe ori eroică, a Oamenilor de a reacţiona, de a rezista şi a se apăra împotriva crizelor, regionale, sau planetare!…

Alte titluri evocatoare ale evenimen­telor ce se vor succeda: „Setea Oceanului” (dedicată postmodernităţii, în arte şi ştiinţe, energiei şi „pulsiunilor”, care guver­nează spiritul omenesc. „Strada Libertăţii” (altă temă – apărând, alegoric, simbolic, plastic, pe zeci de km ai bulevardului cen­tral: „Victoriile” şi „pierderile” secolului toc­mai scurs: XX. „Cartea rutieră” va aminti cetăţenilor şi turiştilor, că ORAŞUL nu tre­buie să fie constituit doar din case, edificii şi străzi, ci şi din fluxuri de energie, „forţe” ale spiritului uman, imaginaţie, înnoi­re, competenţe. În sfârşit, „Seva chihlim­barului” (o temă „ciudată”, pentru un burg, precum Riga – relevând identi­ta­tea veche, rutele comerciale Nord-Sud, asemenea „drumului mătăsii”; drumul chihlimbarului cultivă mitul unei pietre preţioase, la fel de valoroasă, în vechime, aici, ca şi aurul.

În pofida diversităţii, altfelităţii şi chiar divergenţelor politice, ne-a spus d-na Diana Civle, directoarea Fundaţiei „Riga”, populaţia capitalei letone a susţinut în mod constant, nu doar candidatura CEC, ci şi provocările cotidiene ale „Capitalei Culturii – 2014”, supremă onoare, indiferent de „crize”. Intervin, benefic, şi turiştii – o spun toate studiile şi statisticile!… Iată: oraşele-capitală, din anii precedenţi, au înregistrat, până azi, o creştere spectaculoasă a turismului cultu­ral, de 12%! O ilustrare, apropiată nouă o oferă rezultatele anului Marsiliei, care a fost vizitată de peste şapte milioane de cetăţeni europeni.

– „Încă de la inaugurarea, din ianuarie trecut, ne asigură d-na Androula Vassiliou, comisară europeană, însărcinată cu edu­caţia, multilingvismul şi problemele tineretului, populaţia din Riga va lupta pentru mesajul şi forţa Culturii şi istoriei, spiritualităţii spaţiului nordic; precum şi viitorul cărţii – în şcoli; învăţământ şi (in)formaţie, prin lectură, cuvânt, litere, nu doar prin imagine!”.

Există în Riga şi o pitorească stradă a „Păcii” („Mieira iela”), împânzită de fel şi fel de buticuri, prăvălii, ateliere de artişti, ce pot fi vizitate de cetăţeni, reporteri şi turişti, permanent. „În faţa bulversărilor lumii actuale, ne asigură şi directoarea Centrului de Artă Contemporană Solvita Krese, cultura poate juca cel mai însemnat rol!…” Dânsa a propus (şi) ideea unor „cartiere creative” (cu expoziţii, structurate în pavilioanele parcurilor şi pădurilor burgului) şi „centre mobile” (bibliobuze) etc. Clădirea Centrului de Artă contemporană este, însă, în faza de construcţie, gândită de un arhitect de renume mondial, co-autor (şi) al Marii Opere din Hamburg: Remus Koolhas; edificiu „postmodern”, ce va fi implantat în incinta şi temeliile primei Centrale Electrice, din oraşul Riga.

Festivităţile RIGA CAPITALĂ CULTURALĂ EUROPEANĂ – 2014 va rememora şi creaţia şi aportul unor personalităţi celebre ale Letoniei (însă şi Estoniei şi Lituaniei), la patrimoniul artei, ştiinţei, culturii universale, printre ele, şahistul de geniu Mihail Tall, născut aici; pictorul construc­tivist Gustav Klucis, istoricul de artă şi filozofie a culturii Valentina Freimane, artistul-foto Vija Celmisi; compozitorii Kristops Peterson, Arthur Maskats etc. E aproape imposibil să pomenim starurile contemporane, din întreaga lume, ce vor concerta şi susţine spectacole, con­ferinţe, în Riga; şi în oraşele înconjurătoare (Sigulda, Liepaja, Cesis, Jurmala, Daugavpils etc.). Vom enumera, doar, nativii letoni: Valdemar Johnson (cântăreţul-personaj al lui Rienzi); Giedion Kremer (de la Kremerata Baltica); apoi: soprana Maia Kovalevska, violoncelistul Mischa Maisky; dansatorul Mihail Balaşnikov ş.a. 

Însuşi Palatul Congreselor, din Riga, modernizat şi strălucitor restaurat, va găzdui concerte, spectacole de teatru, operă şi dans; şi o pitorească expoziţie, ce va rămâne permanentă: „Pe firul chihlimbarului”, subiect ştiinţific şi mitic, despre valoarea, în istoria Europei, a acestui straniu mineral, care, în Evul Mediu, era „la fel de preţuit, precum celelalte metale preţioase!”.

Republica Letonia va finanţa Programul RIGA – CAPITALĂ CULTURALĂ EUROPEANĂ, în proporţie de 43%; sunt deja sponsori importanţi, privaţi, în proporţie de 9%; administraţia capitalei va aloca 34%; Unitatea Europeană 14%. Iar, pentru întâia oară, aniversându-se 30 de ani, de când o celebră cântăreaţă, scriitoare, om de cultură, deputat al Republicii Elene: MELINA MERCURI a iniţiat ideea de un formidabil viitor: „Capitala culturală europeană”; Uniunea Europeană şi Consiliul Europei vor aloca, pentru Riga, premiul de 1.500.000 euro (iar premiul va purta, desigur, numele „Melina Mercuri”).

Nu în ultimul rând, Letonia va sărbători, în cadrul programelor Riga CEC – 2014, 10 ani de nouă existenţă – integrată Casei Comune a Europei şi de independenţă faţă de colosul de la Răsărit; eclatantă libertate, ca şi cazul (unităţii) Germaniilor, iată, la fel ca şi aceea a Ţărilor Baltice – epocală!