Corespondență din Muntenegru, de la Dr. Irina și Radu Dobrescu Paradisul turistic din Europa de Sud-Est, de pe coasta Mării Adriatice
Dragi cititori, cred că vă mirați că, în ultimul timp, v-am oferit informații de călătorie din bătrâna și frumoasa noastră Europă. După ce-am cutreierat întreaga lume, așa cum poate ați remarcat din corespondențele noastre trimise „Curierului de Vâlcea”, cât și din cele șase cărți publicate, ne-am rezervat, spre bătrânețe, locuri mai apropiate de care să ne bucurăm, deși, parte dintre ele, le-am mai vizitat prin anii 70. Cum e și Muntenegru, pe atunci făcând parte din Iugoslavia. Are o suprafață de trei ori cât a județului Vâlcea: 13.812 kmp. și o populație de numai 642.550 locuitori, dintre care o treime trăiesc în capitala tării, Podgorica*, fostul oraș Titograd. Capitala are un aspect modern, datorită reconstrucțiilor (sau noilor construcții), în urma cutremurului devastator din 1979. Se remarcă un amestec arhitectural otomanic, în cartierele turcești Stara Varos și Drac, iar în cele italian, austriac și la periferie specificul perioadei socialiste, cu blocuri ca-n toată Europa de Est, impunându-se, totuși, aspectul modern, creat după câștigarea independenței, în 2003, căreia i-a urmat o adevărată explozie în domeniul construcțiilor imobiliare. În Podgorica, am vizitat Catedrala ortodoxă a Înălțării, simbol al orașului, Piața republicii, Catedrala sârbă, Turnul cu ceas, podurile orașului ce traversează râul Moračka, Moscheea, Turnul de observație înalt de 55 metri…
De la Podgorica se pot alege două căi pentru a coborî la Marea Adriatică. Prima cale este prin Cetinje, sediul președintelui Republicii și fosta capitală, până în anul 1918, oraș cu impunătoare cladiri administrative de pe timpul domnitorului Nikola. În centru tronează statuia fondatorului orașului, Ivan Crnojevic, cel care a purtat lupte crâncene cu otomanii. Aici am vizitat Muzeul Național, fostul palat, actualmente Muzeul regelui Nikola, cel mai important obiectiv fiind însă Mănăstirea Cetinje sau Mănăstirea Sf. Petru, sediul episcopal, adăpostind racla Sf. Petru de Cetinje și mâna dreaptă a Sf. Ioan Botezătorul, cu care l-a botezat pe Iisus Hristos. În biserica Sfântul Nikola, din același parc cu Mănăstirea, se află și două morminte regale, ale regelui Nikola și soției sale Milena. În Muzeul Național din Cetinje se află și o bucată din lemnul crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Aici, la Mănăstire, am întâlnit un grup de pelerini sosiți din Moldova, ocazie cu care am cunoscut-o pe maica Pantelimon, doctorița de la Mănăstirea Vladimirești, unde a viețuit, până în 2000, Maica Veronica, în tinerețe apărându-I Mântuitorul cu un mesaj pentru lume.
A doua posibilitate de coborâre la Marea Adriatică este foarte pitorească, de-a lungul râului Moračka. Traversând marele lac Skadarsko Jezero se ajunge la Budva, oraș mare si modern, dar cu o populație de numai 19.000 de locuitori. Orașul are multe blocuri, hoteluri și vile, fiind vizitat anual de un număr imens de turiști. În afara plajelor, supraaglomerate, aici am vizitat orașul vechi, cetatea cu ziduri de apărare și bastioane dăinuind încă de pe vremea fenicienilor și adăpostind un labirint de străduțe înguste, cu case din piatră și acoperișuri din țiglă roșie. Am întâlnit o mulțime de magazine, restaurante, puburi și piațete cu terase cu umbrele mari pentru soare, dar și ca apărătoare împotriva ploilor scurte de vară. Am vizitat cele mai importante obiective istorice, citadela încastrată în zidurile cetății, cu frescele Bisericii Sf. Maria, Biserica Sf. Treime având o frumoasă pictură murală și un iconostas frumos lucrat, la care ies puternic în evidență cei doi mari dragoni de pază, Biserica Sf. Maria din Putna și Biserica Sf. Sava – cele mai vechi din Budva, ce formează un complex pitoresc cu un marcant turn semirotund, Biserica Sf. Ion, care adăpostește renumita icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, devenită simbol al orașului datorită înaltului turn al clopotniței, vizibil din depărtare. În afara zidurilor cetății, am mai remarcat ruinele fortificației Mogren și mica biserică a Mănăstirii Podmaine, situată la 3 kilometri de Budva. La aproximativ 10 km. sud de Budva se află stațiunea Sveti Stefan, unde am poposit opt zile. Este un minunat loc de vacanță, cu maluri muntoase și serpentine multe, aliniind în terase sute de hoteluri și vile. Cea mai frecventă modă de închiriat este însă în blocurile imense, în apartamente cu bucătării, cu mai multe camere și băi. Negăsind un apartament numai cu un dormitor, am închiriat unul cu trei dormitoare, două băi, cu o bucătărie imensă și o terasă mare cu deschidere la mare, însumând 100 mp. Suma nu a fost exagerată, ca în stațiunile noastre. Sveti Stefan e un oraș foarte frecventat pentru mica insulă, care, pe vremuri, avea doar câteva case și o bisericuță. Azi, se poate vizita numai cu ghid, din 2006 ea devenind insula hotel Aman. La nord de Budva se află o altă minunăție de oraș, Kotor, sediul nostru pentru o săptămână. Situat în golful cu același nume, unul din cele mai frumoase fiorduri ale Mediteranei și din lume, orașul este un important centru maritim și comercial la Marea Adriatică.
Cunoscut încă din antichitate, orașul-port a fost, pe rând, călcat de romani, sarazini, mongoli, venețieni, austrieci și a adăpostit, în tuneluri săpate în munte, submarine ale flotei austro-ungare. Va deveni parte a regatului Iugoslaviei în 1918. Sub Tito, rămâne un port important militar, acest rol fiind anulat prin câștigarea independenței Republicii Muntenegru, în 2006. Kotor e vizitat, zilnic, de vapoare de croazieră. Orașul-cetate, cuprins în patrimoniul UNESCO din anul 1979, are o populație de numai 5.341 locuitori, așezările satelit contribuind cu încă 22.000 de locuitori. Ne vedem nevoiți să repetăm că numărul construcțiilor este disproporționat mai mare față de cel al locuitorilor datorită spațiilor destinate milioanelor de turiști care vizitează anual Muntenegru. Ca să obținem loc la hoteluri a trebuit să facem rezervări, pentru acest sfârșit de sezon, în cea de-a doua jumătate a lunii septembrie, încă din ianuarie. Orașul Kotor este renumit pentru cei 4,5 km. de zid de cetate cu bastioane care înconjoară orașul, urcând, în zig-zag pe munte. Între cele mai reprezentative obiective turistice numărându-se Catedrala Sf. Trifon, ridicată în anul 809, adăpostind relicvele martirului-patron al orașului, Biserica Sf. Luca, Biserica Sf. Nicolae, Biserica Sf. Maria, Biserica Sf. Ana, Biserica Sf. Klara, multe palate majestuoase, cum ar fi Palatul Princiar, Palatul Grugurina, Muzeul maritim, Palatul Lombardio sau Palatul Pima. Orașul este înfrumusețat și de piațetele sale și de străduțele înguste, tronând Teatrul Napoleonian, Turnul cu ceas, Turnul gărzilor orașului. Turiștii sunt atrași, de asemenea, de cele trei Porți de intrare, de sutele de magazine, predominând celor de bijuterii, de modă și de suveniruri. Căutate sunt și restaurantele, barurile, terasele și puburile. Imaginați-vă, dragi cititori, că în acest mic oraș, cu străzi exclusiv pietonale, ce au o lățime între 2 și maxim 4 metri, pendulează zilnic zeci de mii de turiști aduși cu vapoarele imense de croazieră, de mii de pasageri veniți cu sute de autobuze și mii de autoturisme. Este o adevărată busculadă, un adevărat Babilon, unde se vorbesc toate limbile pământului. Am locuit într-un hotel superb, numit Vardar, dispunând de toate facilitățile, în restaurantul căruia ne-am delectat, zilnic, cu pește și fructe de mare. Una din marile atracții o reprezintă turul de 4 ore cu barca în golful Kotor, în formă de stea, deschizându-se de la Marea Adriatică. Menționăm insula Mamula, cu fortul de forma circulară, tunelurile de submarine, grota albastră, unde cei tineri fac baie într-o apă de o culoare turcoaz, incredibilă, insula Sf. Matija, Perastul și magnifica insulă Sfânta Noastră, săpată în stâncă, cu o biserică ce are o pictură foarte frumoasă, cunoscută și sub numele Capela Sixtină muntenegreană. Aici, am asistat la o slujbă de căsătorie.
Kotorul este un oraș atât de frumos încât poate fi asemănat cu vestita Veneție. În drum spre Albania, am mai vizitat orașul Bar, port comercial important și locul de unde, cu feriboturi, poți traversa în Italia, la Ancona sau Bari. Alături de modernul oraș cu blocuri înalte, clădiri administrative și hoteluri impozante merită o vizită și la Stari Grad – oraș vechi care, pe lângă aspectul familiar al cetăților muntenegrene, cu străzi înguste, magazine și restaurante, oferă vizitatorilor câteva lăcașuri de cult de mare importanță istorică, precum Biserica Sf. Markus și Biserica Sf. Katharina, ruinele unui apeduct roman și Palatul episcopal. Părerea noastră este că turiștii nu trebuie să rateze imaginea celui mai bătrân măslin, Stari Maslina dăinuind de peste 2.300 de ani.
Mai la sud, se află orașul Ulcinje, care anunță apropierea și lungul contact cu imperiul otoman. Se remarcă mulțimea de moschei, dintre care cea mai importantă este Moscheea Namazgjahu, cunoscută și ca Marea Moschee sau Moscheea Bazar. Acesteia i se alătură și o Medresă**. În cetatea veche, Stari Grad, rețin atenția Piața sclavilor, în care pirații își vindeau „trofeele”. Se zice că Miguel de Cervantes ar fi petrecut cinci ani în închisoarea cetății, timp în care ar fi conceput cunoscuta sa lucrare „Don Quijote de la Mancha”. Și se mai zice că numele Dulcineei i-a fost inspirat de numele orașului, Ulcinje-Dulcinium. În jurul pieței se desfășoară trei clădiri importante, Muzeul arheologic, adăpostit într-o fostă moschee care, inițial, fusese o biserică, o expoziție de tablouri și ceramica în Turnul Balsic și o alta, etnografică, în Palatul venețian. Ulcinje mai este cunoscut pentru insula Ada, paradisul nudiștilor.
Părăsim Muntenegru, paradis turistic binecuvântat de Dumnezeu, dar și bine gospodărit de oficialități, o țărișoară cu o infrastructură perfectă, cu oameni extrem de binevoitori, prietenoși, primitori, fiind convinși ca în patria lor mică, dar cu atâtea bogății naturale, turismul constituie o mare sursă existențială. Și noile realizări ale acestui popor s-au desfășurat într-un timp relativ scurt, de numai 11 ani de la câștigarea independenței. Dacă în 2006 numărul turiștilor se situa, anual, la 950.000, în 2016 s-au înregistrat peste 1.800.000. Pentru o țară cu suprafața de 18 ori mai mică decât a României este, într-adevăr, o mare realizare. Încă o curiozitate, legată de moneda în circulație. Știați? Moneda națională este Euro, într-o țară care nu aparține Uniunii Europene, dar care a adoptat această monedă, îndeplinind toate condițiile, pentru a fi în ton cu dezvoltarea și civilizația occidentală.
Ar fi bine și normal dacă și în pitoreasca noastră Românie, țară atât de frumoasă – „Grădina Maicii Domnului” – s-ar putea oferi călătorilor din întreaga lume, în toate anotimpurile, condiții pentru un turism de vârf, ca-n Muntenegru. Asta înseamnă mai mult interes din partea guvernului în alinierea infrastructurii la cerințele internaționale, mai multă preocupare în ce privește promovarea frumuseților țării în lume. Și unde ne gândim că avem un minister special care se ocupă de turism! Ce seamănă, aia culeg! Ar trebui, onorații domni din minister. să se ducă să învețe câte ceva din adevărata „lecție a turismului” din Muntenegru, o țară a cărei economie se bazează în mare parte pe servicii.
P.S. Cu câteva zile în urmă, am urmărit, indignați, o emisiune a televiziunii germane în care cu stupoare am aflat că cererea României de includere a Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO a fost retrasă. După niște contracte extrem de păguboase și riscante pentru biosfera României, care puteau fi anulate de declararea zonei drept Patrimoniu UNESCO, ce ar fi însemnat și câștigarea unui imens capital turistic, se vine cu propunerea (după noi, aberantă!) de a se radia un obiectiv cu importanță istorică deosebită din evidențele unei agenții specializate, de mare prestigiu, a Organizației Națiunilor Unite.
______________
* Podgorica, scris și Podgorița, este capitala și cel mai mare oraș al Muntenegrului. Orașul este așezat într-o zonă favorabilă, la intersecția a două râuri, Ribnica și Morača, în aproprierea Câmpiei Zeta și a Văii Bjelopavlići.
** Medresele sunt școli sau instituții de învățământ superior găzduite de o moschee, unde se predă teologia islamică, dar și alte obiecte (materii) de studiu.