Corespondență din Italia de la Dr. Irina și Radu Dobrescu Patru zile în Milano…
•…timp suficient, ca vizitator, să iei contact cu multe atracții turistice
La Milano, trecutul, care și-a lăsat o amprentă de glorie și civilizație, contractează cu prezentul ce ne oferă, la o primă vedere fugitivă, o imagine deloc plăcută. Oamenii răi, neprimitori, puși pe șmecherii și diverse tertipuri de a-ți lua bani, cât mai mulți bani… Mai tot timpul greve și demonstrații ce paralizează orașul, la care se adaugă cerșetorii, vagabonzii, aurolacii, care te miri pe unde dorm, ce nu am văzut în Asia, în nicio țară vizitată de noi. Și peste toate, romii noștri, care sunt puzderie, copii sau vârstnici, cu mâinile întinse, unii cerșind chiar în mod agresiv, în interiorul bisericilor. Până mai anii trecuți îi întâlneam, la intrare, în dreptul ușilor, acum dau buzna peste turiști în localuri. Este un aspect degustător, pe care nu l-am întâlnit nici la Budapesta și nici in Ljubljana, pe care le-am vizitat recent.
Dar, să fim drepți, Milano are și o altă față, cea pe care i-a lăsat-o moștenire trecutul său glorios, cu o vechime de peste 2000 de ani. Într-o vizită de câteva zile ne-am rezumat doar la câteva obiective extrem de interesante. Am început, conform tuturor recomandărilor, cu Domul, una dintre cele mai importante construcții din lume, începută în 1386 și terminată în 1813. Construcția este de tip gotic și se impune prin cele 3500 de statui din exterior, fiecare diferită una de cealaltă. Dantelăria de turnuri, piloni și traverse de susținere încântă privirile turiștilor veniți din toată lumea. Turnul principal, înalt de 105 metri, susține Madonina, „micuța Madona” – o statuetă din cupru aurit ce poate fi admirată cel mai bine de pe terasa bazilicii, unde se poate urca și cu liftul. Din interior, nu trebuie trecute cu vederea cele 52 de coloane ce susțin tavanul, de o rară frumusețe, dar și criptele, capelele de rugăciune, vitraliile, monumentul funerar al lui Gian Giacomo Medici, statuia Sfântului Bartolomeu, jupuit de piele, arcada de rugăciune, sarcofagele de la subsol și muzeul alăturat. La vest de Dom am vizitat castelul Sforzesco, cu statuia neterminată a lui Michelangelo, muzeul cu piese de mare valoare, în special sala Della Asse, decorată de Leonrdo da Vinci, monumentul lui Gaston Foix, Fecioara cu pruncul, opera lui Bellini, Capella Ducule, tapiseriile Trivulzio, stampele și picturile o mare frumusețe, mobilierul de epocă etc. Neapărat nu trebuie ratate din programul de vizită Biserica Santa Maria Della Grazie (aflată în apropiere). Aici se află celebra pictură „Cina cea de Taină” a lui Leonardo da Vinci. Pentru a o admira, cu două luni în avans am rezervat bilete de intrare la capele. Este o șansă unică de a privi una din capodoperele picturii mondiale. În același cartier se mai află, nemenționate în ghidurile turistice, un interesant muzeu arheologic, iar lângă el mânăstirea și biserica San Maurizio, care oferă vizitatorilor o pictură interioară extrem de interesantă. Nu departe se mai află biserica San Ambrogio, lipită de Universitatea de Teologie. Este, poate, cea mai veche de pe continent, fondată de Sf. Ambrozie, care este chiar aici îngropat. A fost fondată în anul 379, extinderea ulterioară datând din anul 1080. Și aici sunt câteva piese neapărat de văzut, precum coloana cu șarpe, sarcofagul Stilicho, amvonul, cripta cu mumificatele moaște ale Sfinților Ghervazie și Prostazir, ciboriul – baldachinul ce acoperă altarul, interesanta fațadă cu arcade și cele două turnuri ale călugărilor, precum și cel canonic.
Vizita la vestitul „Teatro dela Scala” din Milano este interesantă pentru trecutul lui glorios. În ce privește construcția, opera din Iași este mult mai frumoasă, dar la noi lipsește reclama turistică, ca și interesul autorităților de a face cunoscute în lume valorile românești.
Să ne continuăm vizita la Milano. Popas la Pinacotecile din Brera și Ambroziana. unde am admirat în liniște marile opere ale lui Bellini, Tintiretto, Rafael, Caravaggio, Boticelli, Leonardo da Vinci, Tițian, Paul Bril, Bassano. Apoi, spre seară, o vizită în Sud, în zona lacului Darsena, cu uimitor de mult pește în el. O vizită relaxantă, care s-a încheiat cu o cină pescărească de poveste la una dintre numeroasele terase, permanent aglomerate. Am remarcat mulți tineri.
Desigur, Milano, fără shopping, nu este de imaginat. Mai recomandăm viitorilor vizitatori Galeriile Vitorio Emanuell II, precum și strada Napoleone, unde vor avea din belșug ce să admire.