Corespondență din Drvenik, de la Dr. Irina și Radu Dobrescu: Să (re)descoperim Croația


Visul majorității românilor a fost și este să meargă vara la mare. Cu vreo 30–40 de ani în urmă, se urcau în tren sau în Dacia, cei care o aveau, luau cu ei copiii, mâncare și băutură din belșug, să le ajungă măcar o săptămână, din traistă, și se înființau într-una din stațiunile de la Marea Neagră. Mamaia nu era la îndemâna oricui, fiind „deschisă” mai cu seamă protipendadei roșii, iubitele locuri pentru românii de rând fiind Eforie Nord, Vasile Roaită, Agigea, 23 August, Costinești sau Mangalia. Prin boom-ul hotelier al anilor 70, dar și prin privatizarea de după căderea comunismului s-a vrut a se face din litoralul Mării Negre un fel de Cote d’Azur* românesc. Din păcate, corupția a fost mai puternică decât proiectele și astăzi litoralul nostru se… aseamănă cu celebrele surate europene doar prin prețuri piperate și nicidecum prin calitatea serviciilor. Cu toate acestea, unii români cu banii strânși un an de zile se duc o săptămână, chiar două, pe litoral, alții măcar un sfârșit de săptămână, să zică și ei că păstrează tradiția de a face plajă la mare. Cei din București, bunăoară, merg ore bune pe autostrada ultra circulată și la dus si la întors, se scoală dis-de-dimineață, cică să prindă ultra violentele, în fapt de a… prinde și un loc pe una dintre plaje, unde pe la ora 9.00 oamenii îngrămădiți ca sardelele stau cu burțile la soare, chiar dacă unii au închiriat cu prețuri destul de mari câte un șezlong. „Te mai înghesui la un bufet – ne spunea un amic – să cumperi ceva de-ale gurii, o răcoritoare sau o bere, iar în loc să asculți odihnitoarele sunete ale valurilor, te asurzesc manelele sau duduitul tobelor de disco ce nu contenesc până într-un târziu de noapte. Și după ce pleci lefter și, dacă mai ai și ghinion să te… procopsești cu toxiinfecție alimentară, te lauzi pe la rude sau amici că ai petrecut zile minunate, să nu te ia de fraier…” I-am spus prietenului nostru că odinioară mergeam la mare să ne odihnim după un an de muncă, nu să venim mai obosiți decât am plecat.
Suntem și am fost buni patrioți, ne-am iubit totdeauna țara, dar trebuie să recunoaștem că pe litoralul românesc nu am mai fost de zeci de ani și nu credem că ne vom mai duce; probabil, vreodată, târziu în toamnă sau primăvara, pentru a admira Marea Neagră și nu să-i gustăm apa salină, mai ales tulbure cu alge sau meduze scoase de valuri la mal. Nu vrem, bineînțeles, să denigrăm litoralul românesc, el este mândria noastră națională. Ceea ce ne deranjează este felul defectuos de administrare ce promovează prostul gust și jecmăneala, oferta hotelieră și de alimentație publică, unde se practică prețuri exorbitante, în comparație, spre exemplu, cu țări învecinate, ca Bulgaria, Grecia, Turcia, Croația ș.a.
Am avut ocazia, în acest an, dar și în anii trecuți, să comparăm litoralele acestor țări cu litoralul nostru, conform reclamelor sau spuselor unor amici care au fost la Mamaia, Neptun, Eforie sau în alte locuri mai puțin pitorești. Din punct de vedere al calității apei, cea a Mării Adriatice este extrem de limpede și de bună calitate, litoralul acesteia oferind și un tablou inimaginabil de frumos, cu muntele ce se oglindește în mare.
Acum, vă scriem din Croația, pe care am vizitat-o de peste zece ori, litoralul acestei țări măsurând 1.778 de kilometri, la care se adaugă încă 4.000 ai celor o mie de insule. Cele mai cunoscute stațiuni sunt cele din nord, adică Opatija, Rijeka, Zadar, Split, Makkarska, Dubrovnik. Acestea, în afara plajelor modern amenajate, odihnitoare, oferă turiștilor și nenumărate clipe de relaxare prin posibilitatea de a vizita muzee cu relicve ale trecutului, multe dintre ele intrate în Patrimoniul UNESCO De-a lungul acestor mii de kilometri de litoral se ascund locuri mirifice, puternic călcate de turiști, unde își petrec zile de concedii de neuitat. Un asemenea loc pe care l-am călcat anul acesta pentru a șasea oară este satul Drvenik, situat la aproximativ 25 de kilometri sud de Makkarska, foarte cunoscut și ca port, legat prin feriboturi de frumoasa insulă Hvarî. Plecarea și venirea acestora într-un tempo de unul pe oră se prezintă și ca o distracție oferită gratuit zecilor de gură cască de pe mal. Până acum câțiva ani, de aici pleca și un feribot spre Korcula, altă apreciată insulă, dar prin prelungirea autostrăzii spre Dubrovnik, acum plecarea este din Ploce. În satul de care v-am pomenit, cu 500 de locuitori, situat în potcoava unui golf cu plajă de pietriș mărunt, mărginită de umbra unor pini seculari, șerpuiesc zeci de pensiuni și hoteluri, majoritatea cu vedere la mare, costul chiriei unei garsoniere cu baie și bucătărie în sezon fiind de 35 € pe zi, iar a unui apartament de 40 € pe zi. Pentru cele situate în plan secund, prețul scade la 20 € pe zi. Bogatei palete cu pensiuni și hoteluri i se adaugă multele braserii intime, pizzerii, restaurante, cofetării – toate situate pe malul mării și cu oferte de prețuri rezonabile. În sat mai sunt și trei magazine alimentare și câteva tarabe cu legume și fructe proaspete, astfel încât mulți turiști sosiți aici își pot organiza mesele zilnice în locațiile închiriate. De fapt este o tradiție aici ca locațiile închiriate să ofere, cum scriam și mai înainte, și câte o bucătărie, iar camerele destul de spațioase să fie dotate și cu un pat sau două suplimentare, gândite pentru familii cu copii. Seara, la restaurante, conform unei vechi tradiții, grupuri de muzicanți, între ei unii amatori sau studenți la conservator, întrețin oaspeții cu minunate cântece din folclorul croat sau din repertoriul internațional de muzică ușoară. Nicio manea sau disco! Așa cum se prezintă situația în acest sat, la fel este de-a lungul întregului litoral al Croației.
Am întâlnit în toți acești ani foarte putini români, cei mai mulți preferând stațiunile consacrate. Cei care ne cunosc știu că în decursul ultimelor decenii am vizitat aproape tot globul și informațiile pe care vi le-am furnizat au fost întotdeauna corecte. Dacă vreți să aveți un sejur de neuitat la mare, nu neglijați în opțiunile voastre Croația, mai cu seamă satele aflate de-a lungul litoralului, unde persistă liniștea, civilizația, bunul gust, soare din belșug și mâncare proaspătă – toate la prețuri acceptabile, la îndemâna omului de rând. Se ajunge relativ ușor în Croația, odată ce treci de Arad. De aici se merge numai pe autostradă, cea croată aflându-se – atenție! – pe un relief spectaculos.
___________________
* Cote d’Azur – Coasta de Azur este regiunea de coastă a Franței la Marea Ligurică.