Corespondență din Alba Iulia de la scriitorul Virgil Șerbu Cisteianu: „Gând Românesc” – la 80 de ani. Un destin întrerupt, o nouă construcție spre inima Europei
La mijlocul acestei luni, timp de două zile, la Alba Iulia a avut loc cea de-a treia Sesiune naţională a cenaclului literar ,,Gând Românesc, Gând european”, prestigioasă manifestare inițiată și organizată de poetul Virgil Șerbu Cisteianu. Au fost invitați scriitori, profesori universitari, oameni de cultură din mai multe orașe ale țării. Sesiunea a fost prilejuită de aniversarea a 80 de ani de când și-a început destinul revista de cultura, știință și artă „GÂND ROMÂNESC”. Manifestarea a fost găzduită de Universitatea 1 Decembrie 1918 din Cetatea Marii Uniri. În programul manifestării de la Alba Iulia a fost prevăzută și o vizită la Mânăstirea Râmeț, de pe Valea Giuagiului. Publicăm, în continuare, corespondența semnată chiar de organizatorul și inițiatorul acestei prestigioase manifestări. (I.B.)
Manifestarea noastră s-a bucurat de prezența unor importanți scriitori și oameni de cultură din țară, între care: Anca-Doina Sârghie, Ioan Barbu, Ironim Muntean, Sonia Elvireanu, Zamfira Costan, Angela Târziu, Victor Burde, Ionel Șimota, Ștefan Danciu, Gh. Filip, Zenovia Zamfir, Gh. Răducan ș.a. Din Basarabia, a răspuns invitației poeta Zvetlana Lupu, care a prezentat cel mai proaspăt volum al său de versuri – „Metafora iubirii” (Editura Gens Latina, Alba Iulia, 2013 –, o carte de un lirism aparte, în care elementele viziunii apar ca o expresie a unei formule mentale de riguroasă elaborare cu adiacență la marea poezie feminină românească susținută de Elena Farago, Magda Isanos, Ana Blandiana, Ileana Mălăncioiu, Galina Furdui, Leonida Lari ori Steliana Grama. A fost prezentă și tânăra poetă Victoria Covalciuc, tot din Basarabia, în prezent studentă la Alba Iulia, o speranță a liricii de dincolo de Prut. Volumul său de poeme, „Refac un vis”, pe care l-a prezentat în sesiunea națională a cenaclului, propune cititorului niște realizări bine închegate liric. Cum precizează prefațatorul, Vitalie Răileanu, autoarea urmărește prin fiecare vers un scop anume: „… să ne vorbească despre o elementaritate aproape tangibilă a universului (așa cum îl concepe ea!), unde singura sursă de viață este ființa umană.”
Toți scriitorii prezenți și-au prezentat volumele cu cele mai proaspete creații.
Prof. dr. Anca Sârghie, de la Universitatea „Alma Mater” din Sibiu, a evocat întâlnirile sale cu cititorii din Statele Unite ale Americii în popasul făcut la Cenaclul Românesc din Denver, Colorado, după ce a lansat la New York două cărţi editate în ţară şi a ţinut o comunicare la Simpozionul Internaţional Mihai Eminescu la Institutul Cultural Român din metropola americană. Ne-a vorbit, apoi, despre prezența sa la Windsor, Canada, invitată a Societăţii Culturale româno-canadiene „Graiul Românesc” şi a membrilor Catedralei Ortodoxe „Sfântul Gheorghe.” Scriitorul Ioan Barbu, din Rm. Vâlcea, s-a referit la romanul „Duba din noapte”, recent apărut în colecția OPERA OMNIA, la editura ieșeană Tipo Moldova. Îmbinând și interferând o realitate istorică, plină de cruzime, documente, scrisori etc., cu o structură literară de excepție – Ioan Barbu realizează, astfel, una dintre cele mai valoroase și complexe opera beletristice ale sale. O altă carte a sa, „Fântâna Albă”, proză scurtă contemporană, surprinde cititorul printr-un adevărat exercițiu de virtuozitate. „Printr-o alchimie proprie – se consemnează în Prefața semnată de prozatorul Ion Nete – amestecul imaginarului cu realul se preface în creuzetul talentului său, într-o scriitură incitantă, surprinzătoare chiar, prin greutatea semnificațiilor pe care le trezește.” Ioan Barbu a vorbit și de alte două volume ale sale, de un real interes în rândul celor prezenți: „Călătorie la izvoare” (publicistică și eseu contemporan) și „Constelația dalmată” (proze cu amintiri necicatrizate).
Ionel Șimota din Miercurea Ciuc, un poet născut întru și pentru poezie – „unul dintre paznicii hărăziți pentru a veghea frunza și iarba pământului românesc sub scutul poeziei”, cum l-a descris regretatul George Țărnea – ne-a delectat cu versuri selectate din cele două volume ale sale – OPERE COMPLETE (versuri antume) – apărute în 2012 la Editura Eurocarpatica din Sf. Gheorghe; Zamfira Costan a prezentat volumul de versuri „Am să vorbesc!”, o confesiune lirică puternică, de deslușire a sensului existenței; Gh. Răducan a vorbit despre două mari proiecte ale sale: antologiile de versuri MAMA și TATA, adresând poeților rugămintea să-l sprijine în acest demers. Vâlceanca Zenovia Zamfir a pledat pentru Patriarhul Iustinian, ca biruitor în istorie, prezentând cartea „Părintele sufletesc al neamului românesc” (Editura Bibliostar, 2013), a cărei coautoare este. Interesantă s-a dovedit și pledoaria colonelului în rezervă Dorin Oaidă, autorul volumului „Adevăruri încă nespuse ” (Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2012), care cuprinde pagini memorabile despre lupta românilor pentru înlăturarea comunismului și dobândirea libertății din timpul evenimentelor din decembrie 1989, presărate, din păcate, cu scene incredibile, unele de-a dreptul abominabile, cum sunt, bunăoară, cele descrise în capitolele „Canibalul din Cugir”, „Răsplată cu gloanțe”, „Grota groazei” și altele.
Dar, să mă refer, în continuare, la tema principală a evenimentului: Aniversarea revistei „Gând Românesc”, fondată cu 80 de ani în urmă la Cluj de o mare personalitate a vremii, Ion Chinezu, „critic de gust, dar și de doctrină”, care a reușit, într-un moment de descumpănire culturală din perioada interbelică, să scoată o revistă, prin clarviziunea dovedită, în stare să stimuleze viața literară transilvană, sincronizând-o cu ritmul zilei. Ediția festivă a revistei (din Mai 2013), se deschide cu un moto din Mihai Eminescu:„De la Roma venim, scumpi și iubiți compatrioți din Dacia Traiană,/ Ni se cam vestejește diploma noastră de noblețe, limba însă ne-am păstrat-o” și cu un citat din fondatorul ei, eminentul profesor, istoric și critic literar Ion Chinezu: „Cel mai înalt ideal la care o revistă literară poate aspira este să-și îndeplinească drept – adică în semnificațiile esențiale – timpul în care îi este dat să trăiască…” Prof. univ. dr. Vasile Fanache publică în acest număr al revistei – Anul VII, Nr. 1(57) – un elocint studiu despre istoria revistei, care își începe destinul sub auspiciile Astrei, la congresul acestei asociații din 1930, când mai mulți vorbitori au ridicat problema „relaționării scrisului transilvan cu cerințele epocii”. Așteptata revistă își face apariția peste trei ani, în mai 1933, în format de carte (ca și cea de azi), cu un tiraj de 1200 exemplare, cu audiență remarcabilă în rândul cititorilor. La început, revista a avut apariție lunară; dar după trei ani de la tipărirea primului număr intervin dificultățile financiare, grijile rămânând exclusiv în seama lui Ion Chinezu. Revista supraviețuiește până în 1940.
În 1990, m-am decis să continui tradiția revistei „Gând Românesc”. În luna septembrie, am reușit să scot la Alba Iulia numărul 1 al noii serii a revistei, Cetatea Marii Uniri devenind, astfel, gazda primei reviste de cultură apărută aici. În prima încercare am reușit să scoatem doar patru numere (septembrie – decembrie 1990), deoarece situația financiară precară nu ne-a mai permis să continuăm.
M-am gândit multă vreme la destinul interrupt al acestei reviste cu semnificație adâncă în viața țării. După 17 ani, am hotărât o nouă constructive a ei spre centrul Europei, nu numai spre România. La 30 mai 2007 am scos primul număr al revistei „Gând Românesc” editată de Asociația culturală Gând Românesc, Gând European și Editura Gens Latina. De ce la Alba Iulia și nu la Cluj? O justificare logică: și astăzi revista marelui nostru înaintaș Ion Chinezu ar fi fost uitată sub vrafurile de dosare din arhive; mai mult, cei mai mulți colaboratori ai „Gândului Românesc” dintre anii 1933 – 1940 erau născuți sau activau în județul Alba, mari somități ai culturii românești, între care Lucian Blaga, Ion Breazu, Ion Agârbiceanu, Radu Brateș, Maria Hulea, Olga Caba și mulți alții.
N.R.: La 80 de ani de la fondare, „Gând Românesc”, serie nouă, anul VII, numără 57 de ediții. Toate au apărut (și vor apărea încă multe de-acum încolo, este convingerea noastră) sub grija redacțională a unui erudit scriitor, editor și om de cultură, Virgil Șerbu Cisteianu, fondator al noii serii, director general al revistei, vrednic urmaș al ilustrului Ion Chinezu. În cadrul reuniunii culturale, poetul Virgil Șerbu Cisteianu a prezentat volumul de versuri „Alte poeme pentru Icoana Eli” și o monografie despre tradițiile populare, intitulat „La nunta Zamfirei”.
O parte dintre scriitorii prezenți la Alba Iulia, participanți la manifestările prilejuite de aniversarea revistei ,,Gând Românesc”, au făcut o vizită la Mănăstirea Râmeţ, unul dintre cele mai vechi aşezăminte călugăreşti din Transilvania. Dacă biserica veche, important monument de arhitectură românească din veacul al XIV-lea sau chiar mai dinainte, stă mărturie a vieţii duhovniceşti intense ce se desfăşura aici, precum şi a preocupărilor culturale, cercetările arheologice ne duc mult mai departe în timp. Analizându-se osemintele găsite în mormintele de călugări, descoperite cu prilejul restaurării bisericii, s-a concluzionat că lavra mănăstirească de la Râmeţ exista şi în veacurile XI, XII, XIII, iar pustnicii sau „eremilii” (de unde şi numele localităţii şi mânăstirii Râmeţ) încă cu mult mai devreme.
Situată pe Valea Geoagiului, în sudul Carpaţilor Apuseni, aproape de biserica fostei episcopii din Geoagiul de Sus, Mânăstirea Râmeţ a atras atenţia multor istorici, cu deosebire savantului Nicolae Iorga, care a fost impresionat de vechimea şi simplitatea aşezământului, de sălbăticia locurilor greu accesibile şi de numele locului, evocator în privinţa celor ce trăiau aici („Studii şi documente cu privire la istoria românilor”, Bucureşti, 1901 – 1916 XIII, p. 158.). Pornind de la inscripţia săpată în piatră, aflată deasupra intrării: „Dentăi au fost zugrăvită această sfântă biserică în zilele lui Matiiaş crai vă leato 6895 august 14”, lecturând apoi anul din textul inscripţiei: 1487, în loc de 1387, în concordanţă cu numele regelui Matei Corvinul, ajungem la concluzia că edificiul este de dată mai recentă decât ar arăta-o analiza arhitectonică.