Corespondență de la Dr. Irina și Radu Dobrescu O călătorie de vis, printr-un labirint de fiorduri și insule


Așa cum am anticipat, după o călătorie cu autocarul pus la dispo­ziție de compania turistică Phönix, ne-am îmbarcat pe vapor în Ham­burg, în ziua de 25 iunie. Spre sea­ră, nava de pasageri a ridicat an­cora, prima acostare fiind a doua zi în vestitul port german Kiel. Nu ne-am odihnit prea mult, fiindcă drumul a fost încântător și merita să asis­tăm la spectacolul ce ni-l oferea în­tin­sul apei. Cei 99 kilometri parcurși (dis­tanța de la Hamburg la Kiel), i-am străbătut prin canalul nord-est care taie peninsula Jütland, făcând le­gătura între Marea Nordului și golful Kiel. Odinioară, când acest ca­nal nu exista, vikingii navigau cu prudență prin golful Skagerrak din Marea Nordului, des bântuit de furtuni. După ce ocoleau vârful ascuțit al Danemarcei ajungeau în labirintul de insule din sud-vestul Suediei. Prima încercare de a cons­trui un canal a fost în 1794, dar ace­la a fost mult prea îngust chiar pen­tru vasele din vremea respectivă. Din inițiativa împăratului Wilhelm II, în 1895 s-a realizat canalul actual, numit Kaiser Wilhelm, în lungime de 99 km., denumire uzurpată însă în 1948, când i s-a dat un nou nume: Canalul Kiel. Acesta este traversat în prezent, în fiecare an, de peste 30.000 de vapoare și 15.000 de ambarcațiuni de agrement, fiind o interesantă atracție turistică datorită traseului spectaculos, dar și a ecluzelor de la intrare și de la ieșire. Canalul Kiel este traversat de la nord la sud de 14 ferryboaturi, două tunele și 8 poduri. Traversarea noastră a durat ceva mai mult timp, datorită faptului că în urmă cu câteva săptămâni un vas grecesc prost manevrat a avariat, blocând poarta unei ecluze, timpul de aștep­tare la cele rămase în funcțiune prelungindu-se.
Kiel este un oraș frumos, fiind așezat strategic în golful cu același nume la care se ajunge după ce se străbate un fiord lung de 16 km. Fon­dat de baronul Adof IV de Schauen­burg, în secolul al XIII-lea, Kiel va deveni unul dintre cele mai importante porturi comerciale ale Germaniei. Interesant este că în oraș o linie albastră, trasă direct pe trotuare, marchează traseul turistic recomandat vizitatorilor de biroul de turism local. Vizitatorul nu are ne­voie de vreun ghid. Prin traseul mar­cat se recomanda turiștilor să viziteze strada pietonală, clădirea și turnul primăriei, mânăstirea Kiel, frumoasa catedrală Sf. Nicolae și cheiul portului principal de agre­ment. Am avut șansa să participăm la minunate manifestări reunite în Săp­tămâna orașului Kiel, la care participă peste 2000 de ambar­ca­țiuni din toate țările lumii. La spec­tacolul oferit de regată numărul vizitatorilor a atins aproximativ trei milioane. A fost un adevărat specta­col nu numai pe apă, dar si pe faleza plină de chioșcuri cu diverse oferte de suveniruri și obiecte de îmbrăcăminte. Atracția a fost mare și dinspre numeroasele terase cu tentații gastronomice.
Am părăsit portul Kiel și după o zi pe mare am ajuns la Stockholm, oraș pe care îl vizitasem încă trei ori cu ocazia unor congrese medicale. Prima dată în 1982, la un an de la so­sirea noastră în Germania. La con­gresul respectiv, ca reprezen­tant al Clinicii din Wiesbaden, am prezentat un referat despre filmul de endoscopie (unicat), realizat la Rm. Vâlcea, cu care câștigasem deja două medalii de aur în țară și care, oricum, era extrem de actual în plan internațional. Filmul respec­tiv, la plecarea noastră din Româ­nia, fusese sechestrat în biroul de documente secrete al Spitalului Județean. L-am solicitat pentru a fi prezentat la congres, dar tovarășii de-atunci au considerat cererea ca un „act de trădare”, ascunzând de fapt gestul nostru real: prezentarea fil­mului la congresul de la Stockholm ar fi însemnat o recu­noaș­tere internațională a meritelor medicinii românești, un act de mândrie națională, nicidecum de trădare.
Capitala Suediei, situată într-un pitoresc fiord, se întinde pe 14 insule legate între ele cu poduri, tu­neluri și ferryboaturi. Am vizitat și de această dată centrul orașului cu fru­mosul palat regal care are 600 de camere. Este cel mai mare palat re­gal locuit vreodată de o familie re­gală. Acest motiv a determinat mu­ni­ci­palitatea să-l transforme în mu­zeu, deschizându-l publicului din lu­mea întreagă, monarhii mutându-se la 10 Km de oraș, în Palatul de vara din Drottningholm. Interesante sunt interioarele palatului-muzeu, mo­bi­late în stil rokoko, Capela regală, ca­mera comorilor cu bijuteriile de fa­milie și coroana regală, muzeul Tre Kronor, muzeul antic, camera ar­melor, iar la exterior fiecare vi­zi­tator este fascinat de fastul schim­bării gărzii. Am vizitat și impună­toa­rea biserică Storkyrhan, construită în secolul al XIII-lea, orașul vechi din Stockholm, Gamla Stan, cu în­gus­tele sale străzi, placate cu ma­gazine și restaurante. O curiozitate: aici există Aleea Mårten Trotzig Grand, care se îngustează până la 90 de centimetri, fiind, se pare, cea mai strâmtă stradă din lume. Alte puncte turistice demne e de ad­mi­rat: biserica germană, cheiul cu opera, clădirea bursei și, în funcție de timp, centrul comercial subteran Sergels Torg, marcat de un obelisc înalt din sticlă, cu enorme pasaje și galerii, templul Ostermalmshallen, muzeul național, muzeul ostasiatic, muzeul modern și cel de istorie. Interesantă este și clădirea fabricii de bere. Dar cea mai impunătoare ni s-a înfățișat clădirea cu turnuri aurite în care se înmânează anual premiile Nobel, la care numărul oaspeților este limitat la 1300. Ne-a luat o după-amiază întreagă să vizităm Palatul de vară, situat intr-un frumos parc englezesc, cu mo­bilier și picturi vechi din secolul al XVII-lea, pavilionul chinezesc și renumitul teatru al Curții regale, toa­te de-a dreptul încântătoare. Fas­ci­nant este și pasajul din Marea Bal­tică, prin labirintul de insule ce apar­țin acestui oraș și care sunt în nu­măr de 45.000, ceva incredibil. De fapt, dacă urmărești harta Peninsu­lei Scandinave te impresionează numărul fiordurilor și insulelor ce le delimitează.
Următoarea escală a fost în in­su­la Marienhamn, care aparține Fin­­landei. Numele se datorează fondatorului ei, Împăratul Alexandru al II-lea, care a închinat-o soției sale Maria. Marienhamn aparține grupu­lui de insule Aland, care numără nu­mai 11.000 de locuitori. O plimbare de 15 minute cu titicarul ne-a purtat prin tot orașul. Ne-au încântat cen­trul Torget, cu o interesantă stradă co­mercială, clădirea primăriei, bise­rica Sf. Gheorghe, iar în port vasul cu patru catarge Pommern și mu­zeul Marin.
Am revenit pe vapor spre seară. Era 29 iunie, ziua de naștere a Iri­nei. Surpriză: am avut parte de o deo­sebită atenție din partea con­du­cerii vaporului. Irina a primit diverse cadouri, iar în onoarea ei s-a orga­ni­­zat un din eu. Mulțumim și pe aceas­tă cale directorului de hotel, Chris­tian Wohlfahrt, înlocuitorul (în con­cediu) al bunului nostru prieten Hol­ger Winkler, șefului res­tau­ran­telor Marc Hermes și contabilului șef, constănțeanul Laurențiu Avram. Partea muzicală a serii a fost susținută tot de un român foarte talentat, Robert Petru. De men­țio­nat că și căpitanul adjunct al navei este tot un român, Cătălin Anghel. A fost o seară minunată cu șampanie, foie gras, tort, cu baloane multi­co­lo­re, dar și cu câștiguri de noi prieteni, pe care i-am invitat să viziteze Ro­mânia. Ne-au promis că ne vor fi oaspeți cât de curând. Un gând bun tuturor cititorilor ziarului nostru de suflet „Curierul de Vâlcea”!