Corespondență de la Dr. Irina și Radu Dobrescu: În țara lui Tamerlan, pe Drumul Mătăsii


După controalele la graniță, destul de severe, am fost preluați de noul ghid, Vashop, foarte bun vorbitor de al limbii germane. Am ajuns în cel mai mare oraș din Asia Centrală, Tașkent, capitala Uzbekistanului. Am fost cazați în hotelul „Lote City Palace”, situat în zona nouă a orașului. În aceiași zi, am vizitat Piața Independenței de care se conectează clădiri importante și grandios construite, cum ar fi: Palatul Senatului, cabinetul ministerial sau ministerul de finanțe. În locul statuii lui Lenin tronează, în prezent, Monumentul Indepen­denței, reprezentat printr-o femeie fericită ce-și poartă la piept copilul. Ceva mai departe, într-un parc cu arteziene, pomi ornamentali și o mulțime de alei flancate de flori. Aici, tronează Monumentul mamelor ce-și plâng copiii morți în cel de al Doilea Război Mondial. Reprezentativă este și clădirea operei Alisher Navoi. Seara, în jocuri de lumini, am admirat-o de la geamul camerei noastre din hotel.
A doua zi, ne-am continuat vizita în orașul nou. Scurt popas în poiata Amir Temur, dominată de statuia impunătoare a celui mai reprezentativ personaj uzbek, Timur Lenk sau Tamerlan, în uzbekă Amir Temur, născut la 9 aprilie 1336, în Shahrisabz, în apropiere de Samarkand, fosta capitală a imperiului întemeiat de el și a dinastiei timuride, care a durat până în 1507. În același parc, de asemeni înnobilat cu arteziene și frumoase alei, sunt înălțate două turnuri cu ceas. În apropiere se află Muzeul Amir Temur, Înalta Școală Juridică, Palatul Forului Internațional, enormul hotel, ca în evantai Uzbekistan, sediul Interpolului și Palatul Romanov, ctitoria unui nepot al țarului Alexandru II. O plimbare cu metroul, singurul din Asia Centrală, ne-a condus în fața Parlamentului, a Palatului Isikol al prieteniei popoarelor, în apropiere aflându-se madresa Abdul Kasim. O explicație necesară: madresa arată ca o moschee, nu are însă minaret și este școală islamică. În spațiul islamic în care ne mișcăm sunt foarte multe asemenea madrese, în general construcții de formă pătrată, cu parter și mai multe etaje, care au coridoare pe trei din cele patru laturi din care se deschid, la etaj, camerele de locuit, iar la parter sălile de clasă. Au curți interioare, extrem de frumos tapetate cu placi de ceramică glazurată cu diferite ornamente, în general florale.
În orașul vechi, nu se putea să-l ocolim, am vizitat, în sud, a doua madresă și Bazarul Chorsu, o construcție monumentală, rotundă, cu o cupolă mare, albastră, la parter și la etajul circular aflându-se expuse, într-o ordine perfectă și curățenie maximă, o gamă variată de produse alimentare, în mari cantități, incredibile în comparație cu numărul de locuitori. Alături, alte bazare similare cu obiecte de larg consum, iar ceva mai la nord am mai vizitat încă două madresa și moschee aparținând complexului Hast Imam. Tot în aceiași zi, spre seară, ne-am rugat și am aprins o lumânare în impunătoarea catedrală ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”.
De la Tașkent la Samarkand am călătorit cu un tren de mare viteză, Afroayob, ce atinge 240 km. pe oră. Comod, civilizat, ca într-un TGV francez sau german, pentru noi, românii, un vis care, după punerea pe butuci a CFR-ului, nu vom putea atinge ritmul acesta de performanță nici într-un secol, dacă ne gândim că în 25 de ani mai mult am distrus decât am clădit ceva trainic. Cu un CFR pe brânci, nu mai ajungem la performanțe internaționale!