Constantin Alexandru Protopopescu, un distins istoric mehedințean pe care l-am cunoscut prea târziu


Pe distinsul profesor și cercetător istoric Constantin Protopopescu l-am cunoscut târziu, prin vara anului 2008, cu ocazia unui eveniment cultural desfășurat la Centrul Eparhial al Episcopiei Râmnicului (din 2009, Arhiepiscopia Râmnicu­lui). Era într-o vizită la fiica sa, Violeta, o distinsă și fermecă­toa­re doamnă care locuiește de mai mulți ani la Râmnicu-Vâlcea, și aflase despre evenimentul respectiv din mass-me­dia locală. Cu acest prilej, i-a dăruit Preasfințitului Gherasim – episcopul Râmnicului, volumul intitulat „Strehaia în istorie” (autor C.A. Protopopescu), publicat la Editura Paco din Bucu­rești, o lucrare voluminoasă și valoroasă ce cuprinde 624 pagini, text și poze, format A4, din păcate, fără ISBN și fără anul tipăririi menționat așa cum se cuvine. Dar asta nu este vina autorului.
Interesat să aflu cât mai multe lucruri despre istoria Mehedințului, despre neamul din care provin prin străbunicul matern, magistratul Constantin Popescu, născut la Jiana (cu proprietăți la Devesel, Jiana, Pătulele, Ponoarele ș.a.), dar stabilit pe la începutul secolului XX la Mrenești, comuna Crețeni, județul Vâlcea, acolo unde, împreună Take Popescu, unul dintre frații săi, cumpărase către sfârșitul secolului XIX o moșioară de vreo 50 de pogoane, l-am întrebat cum pot intra în posesia volumului respectiv. Mi-a spus că, în iarnă, va re­veni la Râmnicu-Vâlcea și îmi va aduce un exemplar. Pentru a ne putea contacta, am făcut schimb de numere de telefon.
Mai mult de atât, știind că în neamul străbunicului, răspândit prin județele Olteniei și Munteniei, neam cu stare materială foarte bună, înrudit cu Poroinenii, Ciupăgeștii ș.a., exista și o ramură a Protopopeștilor, doream să știu dacă noua mea cunoștință, venerabilul și distinsul istoric, este cumva o rudă a mea și dacă este, ce informații îmi poate oferi despre strămoșii mei mehedințeni.
Tot atunci, am aflat că, în urmă cu mulți ani, l-a cunoscut pe distinsul preot cărturar Dumitru Bălașa, un apreciat cerce­tă­tor istoric dacolog și slavist, pătimitor în pușcăriile regimului co­munist, în amintirea căruia aveam în pregătire un volum oma­gial de evocări. L-am rugat să aștearnă pe hârtie când și cum l-a cunoscut și ce amintiri mai importante îl leagă de acesta.
Câteva luni mai târziu, prin februarie 2009, aflat din nou la Râmnic, acolo unde își petrecea iernile după moartea soției sale, m-a sunat și m-a invitat să-i fac o vizită. Așa am intrat în posesia volumului C.A. Protopopescu, „Strehaia în istorie”, iar la următoarea vizită, făcută în ziua de 11 martie, mi-a dat un material intitulat „Patriarhul de Drăgășani, pr. Dumitru Bălașa” (alcătuit din două părți: partea I, „Însemnări” și partea a II-a, „Taine – destăinuite, pr. Dumitru Bălașa”), pe care l-am publicat ulterior în volumul „Părintele Dumitru Bălașa, o viață în slujba crucii și a neamului DacoRomân”, 454 pagini, text și lustrații, format A5, Râmnicu-Vâlcea, Editura Petrescu, 2009, pp. 161-173 (ediție omagială îngrijită de Eugen Petrescu și publicată sub egida Asociației Naționale „Cultul Eroilor”). Volumul a fost lansat la 31 iulie 2009, cu prilejul Memorialului „Pr. Dumitru Bălașa”, ediția a VI-a, eveniment organizat la Complexul Religios-Cultural „Sfântul Antim Ivireanul” din cadrul Centrului Eparhial al Episcopiei Râmnicului, în prezența unui public select format din personalități ale lumii culturale și științifice românești, printre care și distinsul și venerabilul profesor și cercetător istoric Constantin Protopopescu, alături de alți doi istorici mehedințeni, prof. dr. Mite Măneanu și pr. prof. dr. Alexandru Stănciulescu-Bârda, și unul dintre foști săi elevi din liceu, prof. univ. dr. Dinică Ciobotea de la Universitatea din Craiova – apreciat în mediul academic și științific românesc a fi unul dintre cei mai valoroși medieviști ai timpului nostru, toți având publicate în acest volum colectiv mărturii valoroase cu privire la viața și activitatea omagiatului.
De precizat că în volumul respectiv, la paginile 29, 30 și 283-285, sunt publicate câteva referințe ce contribuie într-o mică măsură la valorizarea și eternizarea distinsului istoric, Constantin Protopopescu, căruia, chiar dacă l-am cunoscut prea târziu și prea puțin, îi port o frumoasă și vie amintire.
Cu prilejul memorialului și lansării de carte, toți autorii de evocări, colaboratori la realizarea acesteia, au primit din partea Filialei Județene Vâlcea a Asociației Naționale „Cultul Eroilor”, în semn de prețuire, Diploma de excelență „Pr. Dumitru Bălașa”.
De apreciat faptul că, pe lângă activitatea didactică, la catedra de istorie a Liceului „Matei Basarab” din Strehaia, profesorul Constantin Protopopescu s-a dedicat în timpul liber și cercetării istorice, efortul său în acest domeniu fiind materializat în peste 100 de studii și articole publicate în perioada 1973-2009 în mai multe volume colective, reviste și ziare.
De asemenea, s-a dedicat activității culturale și obștești, fiind apreciat de comunitatea locală pentru valorizarea unor personalități și momente istorice, înființarea unor instituții muzeale, ridicarea unor monumente în onoarea eroilor neamului, realizarea unor medalii și diplome comemorative etc.
Dar, printre cele mai importante realizări sunt valorile umane ieșite de pe băncile școlii în care a profesat timp de peste 45 de ani, Liceul „Matei Basarab” Strehaia. O astfel de valoare este profesorul universitar, cercetătorul istoric, publicistul și editorul Dinică Ciobotea, la rândul său formator și șlefuitor de valori umane timp de mai mulți ani la Universitatea din Craiova, autor și coautor a peste 300 de articole, studii științifice și eseuri istorice (publicate în perioada 1975-2015), autor și coautor a peste 60 de volume (publicate în perioada 1987-2015); din 2010, anul înființării, director științific al Centrului de Cercetări Istorice „Pr. Dumitru Bălașa” din cadrul Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” și coordonator științific al Programului Național de Cercetare Istorică „Posada 1330”, desfășurat în perioada 12 noiembrie 2009 – 31 august 2015, încheiat cu două lucrări de o excepțională valoare pentru istoriografia românească: Posada – 685. Ţara Loviștei. Studii de geografie, toponimie, istorie şi etnografie, Craiova, Editura Universitaria, 2015, coordonatori: Dinică Ciobotea, Eugen Petrescu și Radu Ștefan Vergatti (cu o prefață de acad. Radu Ștefan Vergatti); Posada – 685. Războiul din 1330 dintre Carol Robert de Anjou și Basarab Vodă. Culegere de studii, Craiova, Editura Universitaria, 2015, coordonatori: Dinică Ciobotea, Eugen Petrescu (foto) și Radu Ștefan Vergatti (cu o prefață de acad. Dinu C. Giurescu și o postfață de acad. Nicolae Edroiu).
Am ținut să fac aceste precizări, pentru că în puținele mele întâlniri cu regretatul istoric, de fiecare dată a ținut să-mi amintească faptul că i-a fost profesor unuia dintre cei mai de seamă istorici ai țării, profesorul universitar Dinică Ciobotea, despre care avea numai cuvinte frumoase și pe care îl iubea ca pe propriul copil.
Din păcate, 31 iulie 2009 a fost ziua de pe urmă în care l-am văzut pe istoricul Constantin Alexandru Protopopescu. Iarna următoare, așa cum obișnuia, nu a mai venit la Râmnic. Bolile de care suferea s-au accentuat, iar suferințele și singurătatea din casa de la Strehaia i-au urgentat plecarea dintre noi. S-a stins în vara anului 2010, la scurtă vreme după participarea, alături de profesorul Dinică Ciobotea, la Simpozionul internațional „Mehedinți – istorie, cultură și spiritualitate”, ediția a III-a, organizat de Episcopia Severinului și Strehaiei, iar răspunsul la întrebarea dacă eram sau nu din același neam nu a mai venit niciodată. Păcat! Unui astfel de om i-aș fi spus cu drag „unchiule”!
Eugen Petrescu,

Râmnicu-Vâlcea, 28 decembrie 2015