Comunicat de presă Colocviu național la Muzeul memorial „Nicolae Bălcescu”
Muzeul Memorial „Nicolae Bălcescu”, în parteneriat cu Institutul de Cercetări Socio-Umane „C.S.Nicolăescu-Plopșor”(GRISCU) al Academiei Române, vă invită la un nou eveniment științific, consacrat unei teme de certă actualitate, al „locurilor memoriei” și culturii trectului la români. Potrivit celor doi co-organizatori, dr. Nicolae Mihai (ICSU, Craiova), respectiv dr. Antonie Chelcea (MMNB, Vâlcea), tema aleasă ilustrează perfect atât esența proiectului „Lanțul generațiilor”, ajuns acum la a treia ediție, cât și importanța momentului istoric al Centenarului. De altfel, nu întâmplător, evenimentul este onorat cu prezența a patru cercetători din Republica Moldova.
Pornind de la bine cunoscuta teorie a istoricului francez Pierre Nora, care a inspirat proiecte interesante în spațiul istoriografiei europene (Franța, Germania, Italia, dar și Austria sau Polonia), cele două instituții își propun organizarea unui mic spațiu de reflecție pe marginea unei lecturi a României prin intermediul memoriei. Sunt avute în vedere chestiuni de patrimoniu și cultură materială (Dan Iacob, Antonie Chelcea), cultura războiului și practicile comemorative (Gheorghe Negustor, Virgiliu Bârlădeanu), interesul față de persoanele centenare (Gabriel Croitoru), 1 decembrie 1918 în memoria comunităților locale (Ana Iuga), semnificația unor topos-uri speciale, precum casa părintească pentru basarabenii deportați (Ludmila Cojocaru) sau cadre naturale/frontiere precum râul Prut (Carolina Boscan, Romina Lungu), fără a ocoli importanța arhivelor de istorie orală (Astrid Cambose) sau a celor clasice (Mircea Stănescu) în conservarea unor surse memorialistice importante sau rolul ideologicului în construirea memoriei liderului comunist (Silviu Gabriel Lohon).
Colocviul va prilejui și prezentarea a trei contribuții importante, semnate de dr. Andi Mihalache (Academia Română, Institutul de Istorie „A.D.Xenopol”, Iași), Trecutul ca text: idei, tendințe, controverse, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, Timpul, obiectul, povestirea. Decoruri interioare în literatura autobiografică, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, respectiv dr. Mirela Florian (Muzeul Țăranului Român), Scrisori de pe front, Editura Martor, București.
Aflați în plină perioadă de Centenar al Primului Război Mondial și al Marii Uniri, suntem conștienți de faptul că, poate ca niciodată, problemele care țin de modul funcționării unei culturi a trecutului nu au fost de mai mare actualitate ca acum. Oare „societățile-memorie” (Philippe Joutard) de tipul celor rurale, ancorate puternic în oralitate, conservă mai bine o anumită formă de „istorie-memorie”? Ce ne pot spune aici etnologii, antropologii și sociologii? Există o intervenție a statului în încurajarea unei relatări unitare la nivel național, care ar permite explicarea trecutului ca o justificare a existenței actuale a cetățenilor unei națiuni? În ce măsură putem vorbi în România de un imperiu al memoriei și cum intră el în conflict sau în acord cu particularismele și localismele memoriale? Cum ne putem plasa în raport cu alte state în ceea ce privește fenomenul memorial, a cărui explozie în Occident, în anii 1970, a fost însoțită, în Est, de un fenomen similar abia după căderea regimurilor comuniste? Cum evaluăm memoria construită pe documentul istoric în raport cu cea construită pe mărturie orală? Pot fi locuri ale memoriei, spații speciale, gen arhive de istorie orală, care s-ar referi la așa numitele „răni istorice” (Dipesh Chakrabarty), respectiv „un amestec de istorie și de memorie” în care memoria victimelor ar suplini, completa ceea ce a rămas neînregistrat în istorie și apare înregistrat doar mai târziu?
Perioada Centenarului se poate dovedi şi în România o ocazie de a puncta aceste chestiuni importante pentru cultura memoriei. Participanţii la acest dialog, cercetători, cadre didactice, muzeografi din Chișinău, Iași, București, Sibiu, Craiova, Rm. Vâlcea sunt invitaţi să vorbească pe marginea studiilor de caz, rezultate ale propriilor proiecte de cercetare, despre diferite locuri ale memoriei în România, despre conţinutul şi mecanismele lor funcţionare, despre raporturile pe care societatea românească le întreține cu ele la nivel naţional sau local, la începutul secolului XXI. Ipotezele de lucru, sursele utilizate și metodologiile utilizate vor face subiectul dezbaterilor între specialiști. Variantele finale ale comunicărilor prezentate la această ediție se vor regăsi într-un volum dedicat, pe care organizatorii îl vor publica anul viitor.