Colţul liric

Colţul liric – rubrica noastră săptămânală de joia, din pagina a 4-a – s-a născut din dorinţa cititorilor iubitori de frumos şi poezie. Ea se adresează, indiferent de vârstă şi statut, tuturor celor ce pot răspunde cu o metaforă la butoniera unui vers. Chiar şi într-un cotidian (poate cu atât mai mult!) versurile publicate intră într-un duet firesc cu cititorul dornic, din când în când, să-şi bucure sufletul cu o adiere de frumos.

Unică e pe pământ,

Harnică şi zâmbitoare;

Nu pot spune în cuvânt –

Nici nu are-asemănare.

Cât pe lume voi trăi,

Dragă mamă, vreau să ştii

Că în fiecare zi

Tot mai mult te voi iubi.

x

Astăzi, florile-n grădină

Să învie-au început –

Tot pământul, din lumină

Îşi formează-un aşternut.

Asta-i dulcea primăvară

Ce ne face visători –

Şi se-aşterne peste ţară

Îmbrăcându-ne în flori.

x

Şi în ziua fără nori,

Când surâde toată ţara,

Eu iubesc două surori:

Mama mea şi Primăvara.

Andreea Maria Motorga, elevă în clasa a V-a la o şcoală din Bucureşti, este recomandată Colţului nostru liric de colega şi prietena ei, Antonia Toader (clasa a III-a!) care a beneficiat de două prezenţe la această rubrică dedicată poeziei. După cum ne spune Antonia – şi remarcăm şi noi, din lectura versurilor – Andreea stăpâneşte binişor dedesubturile poeziei, este familiarizată cu aspectele de prozodie – rimă, ritm etc. – pe care le aplică, în bună cunoştinţă de cauză, la vârsta ei. Îi urăm „Bun venit!”, odată cu sugestia ca acest prim „colţişor”, care o găzduieşte astăzi, să-l transforme, prin strădania şi talentul ei, într-un palat al poeziei.