Colţul liric

Colţul liric – rubrica noastră săptămânală de joia, din pagina a 4-a – s-a născut din dorinţa cititorilor iubitori de frumos şi poezie. Ea se adresează, indiferent de vârstă şi statut, tuturor celor ce pot răspunde cu o metaforă la butoniera unui vers. Chiar şi într-un cotidian (poate cu atât mai mult!) versurile publicate intră într-un duet firesc cu cititorul dornic, din când în când, să-şi bucure sufletul cu o adiere de frumos.

BINEÎNŢELES TU

Bineînţeles tu

dincolo de imperiul

de neîmblânzit al mării

Al mării albastre

ca blue jeansul vârstei

ca orgoliul crud al adolescenţei

ca apriga dorinţă de evaziune

spre inaccesibilele depărtări

nepermise

Ca dreptul

de a vorbi răspicat

ca încrâncenarea dospind

în spatele gratiilor

Albastru

ca sângele celor dispăruţi

sub crudul arbitrariului

Bineînţeles tu

la frontiera

dintre realitate

şi vis

unde briza apelor neîncepute

ne mângâie

cu blândeţea

DEPĂRTĂRII

Publicăm, astăzi, în Colțul nostru liric  un poem  sub semnătura maestrului  George Astaloș, anul trecut nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură.  „Binenînțeles tu” este încadrat de autor în Blue Jeans 18, un ciclu de poeme scrise între 1958 – 1968, ca „simbol minor al unei frustrări majore”.  După căutări  juvenile, proprii oricărui  poet în fașă, George Astaloș își găsește, în ani dureroși ai anilor 50, substanța discursului liric în aberațiile născocite de noul ordin politic prin care puterea cea nouă, instaurată în țară,  în mod samavolnic cu ajutorul tancurilor sovietice, împinge exigențele sale absurde până la interzicerea chiar și a  anumitor elemente vestimentare.  Astfel, blue jansul, care intrase deja în garderoba tinerilor români, după ocuparea țării de Uniunea Sovietică  (1944),  a trebuit să fie  înlocuit cu șalopeta,  jeanșii fiind interziști. Cum au fost interziși, de altfel, și cei  care  purtau cravate sau pălării  („la modă”  fiind… șapca leninistă!).  Cei de-o vârstă octogenară își amintesc  bine de aceste restricții vestimentare.  Tânărul poet  Astaloș are revelația protestului (protestul ca atitudine tipic intelectuală, chiar dacă  poetul nu era, probabil, conștient de natura protestului său) și scrie ciclul Blue Jeans pe care istoricul Eugen Schileru  îl tratează remarcabil în prefața la volumul Șotron.  Poemele din Blue Jeans au făcut școală printre tinerii anilor 50 -60, cu deosebire  printre studenții Universității București, ai Politehnicii sau ai Facultății de Medicină și Farmacie. Efectele au fost reproduse în volumul Utopii,  în capitolul  introductiv asupra Vocației poeziei în era tehnologică.