Colţul liric


Colţul liric – rubrica noastră săptămânală de joia, din pagina a 4-a – s-a născut din dorinţa cititorilor iubitori de frumos şi poezie. Ea se adresează, indiferent de vârstă şi statut, tuturor celor ce pot răspunde cu o metaforă la butoniera unui vers. Chiar şi într-un cotidian (poate cu atât mai mult!) versurile publicate intră într-un duet firesc cu cititorul dornic, din când în când, să-şi bucure sufletul cu o adiere de frumos.

 

Passionaria Stoicescu

 

Glasul pădurii

 

Glasul pădurii-i vrăjitor;

N-ai să-l auzi de n-o iubești, 

De treci prin ea nepăsător

Și n-o asculți și n-o privești.

 

Sub trunchiul ei, strămoșii daci

Au locuit și-au apărat

Ținutu-acesta de copaci, 

Pămîntu-acesta minunat.

 

Haiduci și aprigi luptători

Pentru dreptate-aici s-au strâns;

A fost pădurea sora lor, 

I-a ocrotit și i-a ascuns.

 

Pe omul simplu și curat, 

De omenie-nsuflețit, 

Cu frunza ei l-a alinat, 

Cu floarea ei l-a-nveselit.

 

Cu brazii mici fii cumpătat

Și nu face-n pădure foc.

Copacul, dacă l-ai tăiat, 

Sădește iute altu-n loc.

 

Chiar foaia cărții unde-am scris

Această poezie-n dar

Pădurii, lumii ei de vis, 

A fost o creangă de stejar.

 

PASSIONARIA STOICESCU (n. 30 aprilie 1946, Bucureşti). Poetă, prozatoare, scriitoare de literatură pentru copii, traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România (1976), Secţia Poezie. Fiica lui Ştefan Stoicescu, economist şi a Virginiei (n. Constantinescu), învăţătoare. Căsătorită cu prof.univ.dr. Andrei Ivanov (filolog; decedat). Absolventă a Şcolii pedagogice Buzău (1961-1965), licenţiată a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1965-1970).

Activitate profesională: Învăţătoare (1964-1965), profesoară de limba și literatura română (1965-1966), instructor metodist la Casa de Cultură din Râmnicu Sărat (1966-1967), corector, apoi redactor la Editura Litera (1970-1984), lector de carte la Editura Ion Creangă (1984-1987), la Centrala Editorială (1987-1989) şi la Editura Minerva (BPT) (1989-1992), expert guvernamental în Guvernul României, Departamentul Informaţii (1992-1993), ziarist, redactor de rubrică la Mesagerul Economic, ziarul Camerei de Comerţ şi Industrie a României (1993-2003).

A debutat cu poezie, în Luceafărul (1964), înrâurită de poeţii buzoieni Ion Gheorghe şi Ion Caraion. Debutul editorial a fost în 1971, cu literatură pentru copii „Lume mică, lume mare”, la editura Ion Creangă.

Opera: are peste 60 de cărţi apărute, din care 15 de poezie (selectiv:.„Zăpezile de jertfă”, „Cuşca de aer”, „Apa sâmbetei” „Arca lui Noe”), 7 de proză (:„Lecţia de logică”, „Soare cu dinţi”, „Circul”, „Solitaire”), 38 de literatură pentru copii („Calendarul fermecat”, „Pană de gaiţă şi poveştile ei”, „Poveştile primăverii”, „Noapte bună, sâmbure de prună!”, „Şoricelul mofturos”(teatru), „Călimara fermecată”, „Mic dicţionar de…antonime”, „….paronime”, ”…antonomaze”, „Povestioare cu ploaie şi soare”).

Colaborări la reviste literare din ţară şi străinătate: Amfiteatru, Almanahul copiilor – Bucureşti, Argeş – Piteşti, Arhipelag, Ardealul – Deva, Contemporanul – Bucureşti, Kitej-Grad, Convorbiri literare, Cronica – Iaşi, Flacăra, Luceafărul, Luceafărul copiilor, Luceafărul de dimineaţă – Bucureşti, Fereastra – Mizil,  Orizont – Timişoara, România literară – Bucureşti, Pro Saeculum – Focşani, Semne – Deva, Vestala – Râmnicu Sărat, Revista V – Focşani, Plamak – Sofia, Bulgaria, Zlaty Maj – Praga, Cehia,  Noi, românii din Ungaria –Gyula, Ungaria, Literatura i Mastatva, Neaseolka – Minsk, Belarus, Letras Rumanas – Guadalajara, Spania.

A tradus în volum poezie, dramaturgie (în colaborare) din limbile rusă, polonă (Bella Ahmadulina, Bulat Okudjava, Vladimir Vîsoţki, Adam Mickiewicz, Wislawa Szymborska, Jan Kochanowski, Stanislaw Wyspianski, Kazimiera Illakowiczowna, Yuliusz Slowacki, Czeslaw Milosz, Boleslaw Lesmian) – şi în periodice şi din limbile belarusă, cehă, bulgară şi georgiană.

Premii literare: Premiul I și titlul de laureat al Festivalului « Cântarea României » (1986), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1996), Trofeul Micului Cititor (1985, 1996, 2003), Diploma de Onoare pentru merite literare acordată de Festivalul Internațional de Poezie EMIA , Deva( 2001), Premiul Asociației UNESCO « Iulia Hasdeu » (2002), Premiul Asociației Scriitorilor București pe anul 2007, pentru traducere din literaturi străine ( 2008), Diplomă de excelență acordată de Asociația culturală “Renașterea Buzoiană” pentru promovarea literaturii buzoiene la nivel național ( 2008)., Diplomă de excelență la aniversarea a 65 de ani de viață, pentru OPERA OMNIA și promovarea valorilor spirituale din județul Buzău (2011), Uniunea Scriitorilor din România, Asociația Scriitorilor București, Diplomă de merit, cu ocazia împlinirii vârstei de 65 de ani, pentru activitate deosebită în promovarea literaturii române vreme de mai multe decenii și pentru valoare recunoscută a operei (2011). 

Passionaria Stoicescu este CETĂȚEAN DE ONOARE al Municipiului Buzău pentru contribuția deosebită adusă în domeniul culturii (2005), și al Municipiului Râmnicu Sărat, în semn de prețuire pentru întreaga activitate depusă în planul literaturii și culturii (2011).