Colţul liric

Colţul liric – rubrica noastră săptămânală de joia, din pagina a 4-a – s-a născut din dorinţa cititorilor iubitori de frumos şi poezie. Ea se adresează, indiferent de vârstă şi statut, tuturor celor ce pot răspunde cu o metaforă la butoniera unui vers. Chiar şi într-un cotidian (poate cu atât mai mult!) versurile publicate intră într-un duet firesc cu cititorul dornic, din când în când, să-şi bucure sufletul cu o adiere de frumos.

NICOLETA NICOLAU

ARDE VALOAREA

Piere încrederea în lumea de aici,

Şi creşte una neţărmurită,

Oamenii având mai mulţi spini,

Decât ţepile unui arici.

Pornind în colo, dar nu ştim încotro!.

Se ascund şi tot se ascund în morminte.

Voi, da, voi bărbaţi cândva iscusiţi

Unde vi-s nădejdile şi puterile?

De ce le-aţi lăsat să moară oftânde?

Ne întrebăm tăcuţi printre cearceafuri

Unde-s armele cânva ascuţite-n tufişuri?

De ce-negăm valoarea noastră?

Să aprindem cât mai putem măcar

O forţă a feminităţii

Pe vec, ca-n liturghii.

NICOLETA NICOLAU este născută în Basarabia, la Chişinău. În prezent, este elevă la Liceul ,,Alexandra Borza” din Cluj Napoca. Ea este o personalitate extrem de matură la vârsta de numai 16 ani. Scrie poezie încă de pe băncile gimnaziului de la Liceul ,,Petru Rareş ”din orașul de baștină. Este descoperită de profesoara ei de limba şi literatura română, Oxana Cârlan (poetă), care o îndeamnă să trimită spre publicare poezii la revista ,,Gând Românesc’’ din Alba Iulia. Apreciindu-i talentul, directorul general al revistei o încurajează și-i publică un grupaj de versuri, bucurându-se de aprecierile cititorilor.. Până să împlinească 16 ani, Nicoleta Nicolau debutează în volum cu o culegere de versuri ce apare sub egida Editurii ,,Gens Latina” din Alba Iulia, sub titlul ,,Începe iubirea’’, bine cotat din punct de vedere literar pentru vârsta unei liceene. Publică versuri şi în revista ,, Literatură şi Artă’’ din Chişinău, condusă de acad. Nicolae Dabija. În aceeași revistă îi apare şi o recenzie semnată de Oxana Cărlan, care scrie, între altele :,, S-ar părea că meditaţia e alegerea celor maturi, dar iată că tânăra poetă ne invită la dezlegarea unor mistere ale timpului, viitorului, singurătăţii, ,,ameninţându-ne’’ că :,,mi-i mângâiere meditaţia’’. […] Poezia Nicoletei Nicolau e un colţ de natură văzut printr-un temperament emotiv, împrumutând propriul ei suflet acestui colţ de rai.’’

Nicoleta Nicolau, prin poezia sa, deşi aflată, cum spuneam la o vârstă fragedă, urmăreşte evenimentele vieţii, decisive, de răscruce, a marilor întâlniri, a marilor revelaţii cu o maturitate impresionantă. Aceste evenimente ale universului vieţii le vede studiate în praguri, etape, deschideri de orizont.. Şi cum le-ar putea înşirui, cum le-ar putea enunţa, logic, fără să le despoaie de tot ceea ce au adânc, mai personal, aceste evenimente. Ce poate fi mai prestigios pentru o tânără poetă, încă neajunsă la vârsta majoratului, decât descoperirea conţinutului vast al vieţii? Poeta ştie că bogăţia vieţii nu poate fi redusă la o singură coordonată, la o întâmplare, la o singură revelaţie. Pentru Nicoleta Nicolau poate că valoarea adâncă a vieţii stă în întregul acestor deschideri de univers şi de suflet.