Colţul liric (2)

Mihai Cimpoi (1987): „Laconismul este trăsătura dominantă a poeziei lui Vasile Căpăţână. Ceea ce se reţine este o gândire şi o simţire expusă în forme miniaturale: Umbrele noastre tac, /  Sufletele ţipă. Cred că acest mod de a fi, care pune accentul pe concentrare, energie, pe corespondenţa,  ascunsă între lucruri, fenomene și gândurile omului, este salutabil.” Marin Sorescu (1992): „Ca şi la mulţi alţi poeţi basarabeni, pentru Vasile Căpăţână lirica e o formă de patriotism. Un prilej de a-şi mărturisi dorul, dragostea de ţară, de tradiţii, de a se include cu emoţia în istoria clipei. Poetul  e prezent cu inima, peste tot, acasă. Mama, graiul, plaiul, viţa de vie, femeia sunt temele preferate, abordate cu nostalgie, duioşie, nelinişte, speranţă. Poetul e lapidar, vizual şi direct:   Ploaia răcoreşte câmpia, / Zefirul mângâie plămânii, / Soarele sărută fruntea mamei, / Pruncul în braţe e mugurul luminii. Pipăie fără retorism aerul pe care îl respirăm şi îl operează cu viziuni:  Ard Luminile toamnei  / Înfipte in colacul Pământului. Cultivându-şi inspiraţia după tehnici numai de el ştiute, atent la corespondenţele magice dintre cuvinte şi realităţi, sunt de aşteptat de la acest talent rezultate remarcabile.” Radu Cârneci (2002):  „… poet hărăzit, dar şi actor, şi regizor, şi profesor de limbi străine, şi nu în ultimul rând , preţuit bioenergoterapeut, domnul Vasile Căpăţână este, în toate, un admirabil om de omenie! Basarabean din tată-n fiu, trăindu-şi cu demnitate destinul, a reuşit şi aici, la Bucureşti, să-şi arate talentul şi hărnicia intelectuală. Creator sensibil, iubind cu patimă tradiţia şi slujind-o cu ardentă credinţă, s-a dovedit totodată un excelent editor, iniţiind la editura BIODOVA – pe care o conduce – o colecţie valoroasă: SCRIITORI ROMÂNI CONTEMPORANI  şi IDEAL  demonstrând şi pe această cale românitatea încă puternică a fraţilor de dincolo de Prut.  Şi, parcă, sosind dintr-un ţinut fabulos, ajută, cu harul fiinţei interioare, pe mulţi suferinzi cu trupul ori cu sufletul …   Indiscutabil, un chip ales!”  Viorel Dinescu  (2011): „În paleta talentelor sale, Vasile Căpăţână are şi vocaţia de editor. Ideea de a lansa o bibliotecă a cărţii de 101 poeme este colosală. În sărăcia de idei şi de mijloace care ne bântuie astăzi, Vasile Căpăţână a găsit una din soluţiile care permite scriitorilor fără bani să iasă la lumină fără să se ruşineze că sunt goi şi nemâncaţi şi că mai marii zilei îi iau la goană şi dau cu pietre după ei. Vasile Căpăţână, un copil  al poeziei româneşti – basarabene!  Sau, cum a spus Brâncuşi, Când nu mai eşti copil, înseamnă că ai şi murit !”  Radu George Serafim (2011): „Vasile Căpăţână este un poet al luminii, un pictor de metafore. Lucrările sale de gen operând cu tuşe viguroase dar şi cu o gamă coloristică dură, abia prelucrată, se cer citite ca un alt fel de poeme, trecerile de la sens la semnificaţie spre simbol evidenţiind un mod de gândire pluridimensional, nu lipsit de formulele specifice unui gnosticism îmbinat în mod paradoxal cu o mistică a predestinării. Citite, privite într-o asemenea cheie, aura obiectelor transpuse pe pânză nu poate să nu ne ducă la întrebarea dacă ea, radiaţia ce se vădeşte în jurul subiectelor, a fost văzută sau simţită cu un al treilea ochi de poetul-plastician? Indiferent de răspuns avem ca şi în cazul versului de-a face cu o convenţie acceptată dintru început de pictor.
CONTINUARE…