Colţul liric (1)
Colţul liric – rubrica noastră săptămânală de joia, din pagina a 4-a – s-a născut din dorinţa cititorilor iubitori de frumos şi poezie. Ea se adresează, indiferent de vârstă şi statut, tuturor celor ce pot răspunde cu o metaforă la butoniera unui vers. Chiar şi într-un cotidian (poate cu atât mai mult!) versurile publicate intră într-un duet firesc cu cititorul dornic, din când în când, să-şi bucure sufletul cu o adiere de frumos.
O lumină veghind
Zile repetate în linişte
Ninsoare bogată
În păduri de brad
Şi seara
Doruri în depărtare
Mai vii decât tot universul
Şi fiecare floare
Aşezată ca un semn
Între mine şi stele
***
Fluturele cu o singură aripă
A trecut nespus de încet
Prin faţa mea
Toate florile se făceau
Că privesc în pământ
Lipsite de vlagă
Fluturele cu o singură aripă
nu s-a oprit
Nici cât să-şi tragă suflarea
Petele de pe aripă
Îşi istoveau culoarea
Şi în final a rămas o
Flacără gălbuie
Pârjolind văzduhul.
***
Ardea un capăt de lumânare
Rămasă de la botez
Pe masa împinsă de-o parte
În încăperea nemobilată
Ea singură lumina dansul nostru
Şi arunca pe pereţii cubişti
Frânturi de trupuri în căutare frenetică –
De parcă n-am fi fost
Demult îmbrăţişaţi
Şi-ntreaga noapte era
Sub stăpânirea noastră
Cu tot cu stele şi ger
Cu tot cu crengile de sub geam
Pe care mugurii
Stăteau la pândă ca în tranşee –
Să nu piardă cumva
Clipa asaltului de primăvară…