Colţul liric (1)

Colţul liric – rubrica noastră săptămânală de joia, din pagina a 4-a – s-a născut din dorinţa cititorilor iubitori de frumos şi poezie. Ea se adresează, indiferent de vârstă şi statut, tuturor celor ce pot răspunde cu o metaforă la butoniera unui vers. Chiar şi într-un cotidian (poate cu atât mai mult!) versurile publicate intră într-un duet firesc cu cititorul dornic, din când în când, să-şi bucure sufletul cu o adiere de frumos.

Mi-eşti uimitor de dragă, Ţara mea

Şi timp de-o viaţă merg spre tine iată

Cu-n paşaport român deschis ca poarta

Să-ncap cu toată Basarabia.

Tu ai putea să ne eviţi…Nu-ţi cer prea mult –

Doar foc şi pară-un suflet unitar

Ce-a fost înjunghiat şi răstignit

Pe-un inventat,  umilitor hotar

Între-ale noastre lacrimi de pe Prut

Zidit, în miezul nopţii, peste-o zi,

Ce ne-a costat un inuman tribut –

De-a a exista, a  rezista, a nu muri-n

Pofida unor triburi de rataţi,

Ce-au promovat noiane de minciuni…

Sălbătăciţi numai la gândul  c-am  fi fraţi,

Ne-au pângărit tot dragul din străbuni!

Un odios şi nemaiauzit blestem –

Imperii peste-un neam mereu căznit

Să sufere, când pietrele mai gem

Că-avem istorie , că încă n-am murit….

…Mă zbat să mă destăinui cât doresc

Să-ţi cad iar la picioare, să te mângâi,

Să te dezmierd şi, demn, să te iubesc

Ca numele tău mare să-mi încingă

şi gândurile, şi inima mea…

Eşti ROMÂNIA – de la munte pân-la mare,

În Bucovina, Herţa, Basarabia

Dorită  şi visată cu ardoare.

…Mi-eşti uimitor de dragă, Ţara mea,

Şi timp de-o viaţă merg spre tine, iată,

Cu-n paşaport român deschis ca poarta

Spre ale tale unduiri de stea.
CONTINUARE…