Ciobanii au ridicat măciuca
Stânele sunt apărate de măciuca ciobanului și de câinii lui cei vrednici. Câinii i-au fost tăiați din lista de dotări. Ciobanul rămâne – așa a dictat legea – cu măciuca în mână să se apere cum poate de lupi, de râși, de urși. Unii numesc măciuca mai moale – bâtă. Ciobanii, chemați la București de urletul câinilor lor, au dat cu bâta nu în baltă, ci unde trebuie, adică în gardul Parlamentului. Bâta s-a dovedit vârtoasă fiindcă Parlamentul s-a arătat frisonat în zonele lui sensibile. Cea mai sensibilă s-a dovedit prietena mea Cristiana Anghel, care a ieșit în față curajoasă, bătându-se și cu ciobanii – unuia i-a zis că-i prost fiindcă nu pricepea că ea e de partea lui – și cu colegii din interior care nu pricep că afară e o revoluție de măciuci.
Ce i-a revoltat, cu îndreptățire, pe oieri? Cea mai cretină prevedere trecută într-o lege de acum 9 ani și aplicată sporadic – că n-au voie să aibă la stână decât un câine, la câmpie, doi, la deal și trei, dacă ții turma la munte. Dacă vine un urs și pleacă, așa cum se întâmplă adesea, cu oaia între brânci, iar ciobanul strigă, cu câinele împreună, striviți de frică amândoi, la uriașa lighioană, totul e vânare de vânt. Și lupii dacă vin, vin și se alimentează ca de la stână. Măciuca ciobanului, faimoasă în atâtea, se înmoaie în fața sălbăticiei pe care a stăpânit-o cu câinele, prietenul omului. Câinele e interzis la stână sau limitat numeric fiindcă așa a cerut un vânător ungur din Transilvania. Ar mânca, a zis el și lege se făcu, iepurii și turturelele și puii de jder și lebedele de pe Omul. Iepurii nu pot fi mâncați fiindcă fug. În afară de asta nu prea mai sunt, nici la munte, nici la deal, nici în câmpie. Persecutarea ciobanului, lăsat fără câini, doar cu măciuca în mână, oricât de mare ar fi ea, în fața ursului și lupului și râsului, e o porcărie. O porcărie omenească nu o porcărie mistreață. Cum să lași doar trei câini la o stână cu o mie de oi, întreba un cioban? Mă, striga un altul către parlamentari, nu votați și o lege că n-am voie să-mi mângâi nevasta (mă rog, el a zis altfel!) decât de două ori pe lună?
Miorița a înviat în fața Parlamentului. Vânătorul ungurean a bătut în cuie o lege prin care îi răstignește pe ciobani, nu doar pe unul care avea oi mai multe, mândre și cornute, ci pe toți. A înviat și romanul sadovenian, în sensul că, îndemnat de Vitoria Lipan, urmașul a lovit cu baltagul și a lovit atât de tare în porțile Parlamentului, că s-au clătinat. Ciobanul a ieșit o singură dată în stradă, mă rog, în ulița Constituției, și s-a terminat cum a cerut el. A ridicat măciuca deasupra celor cinci sute și ceva de parlamentari, bărbați și femei, și toți s-au făcut mici, dându-le dreptate. Ieșiți o dată și pentru scriitori, o dată pentru actori, apoi, de câteva ori, pentru muncitorii din fabricile care nu mai sunt și, la urmă de tot, ieșiți pentru noi toți. Fiindcă noi nu putem da cu măciuca în gardurile puterii, iar dacă dăm, dăm degeaba.