„Cine nu are bătrâni să-și cumpere!”


Așa sună un vechi proverb românesc. Profunzimea înțelesului său a funcționat și în generația mea și se pare că funcționează și azi, mai ales în mediul rural, dar departe de orașe și în special în Ardeal și nordul Moldovei. De ce să-i întrebăm pe bătrâni? În primul rând pentru că bătrânii au experiența timpului și înțelepciunea luării unei decizii. De-a lungul anilor, ei au învățat că nu trebuie să reacționezi pripit; trebuie să cântărești bine lucrurile și să iei decizii care te vor avantaja și pe tine în momentul în care sunt favorabile tuturor. Așa s-au născut proverbele, zicalele și ghicitorile. Ce plin de învățăminte este proverbul „ai carte ai parte, n-ai carte n-ai parte” sau proverbul „dă-i, Doamne, românului mintea cea din urmă”.
Domnitorii se bazau și ei pe sfatul bătrânilor, așa cum una din cele mai importante formațiuni statale, Senatul Roman, era format, după cum arată și numele, din cetățeni vârstnici de prestigiu.
În Grecia Antică, apariția filozofiei ca știință a marcat perioada celor „șapte înțelepți din Milet” – filozofi, legislatori, politicieni, matematicieni, oameni de stat – menționați pe lista lui Platon, ei fiind cei care au pus bazele Greciei Antice.
În spatele marilor conducători ai omenirii se ascund bătrâni înțelepți, așa cum ar fi Deceneu al lui Burebista, Ahitophel al regelui David, Machiavelli pentru Henric al III-lea sau Richelieu și Wilhelm de Orania.
Sfatul înțelepților funcționează la ora actuală cel mai bine în Germania, deși si alte state moderne apelează la priceperea și autoritatea intelectualilor. În Germania, încă din anul 1963 există un consiliu GCEE în limbaj popular, „cei cinci înțelepți ai economiei”. Ei pregătesc în fiecare an un raport despre starea economiei, raport pe care îl publică la mijlocul lunii noiembrie. Membrii consiliului sunt apolitici, nominalizați de Guvern și numiți de Președinte. Ei sunt aleși dintre cei mai reputați economiști ai Germaniei. De concluziile raportului lor guvernanții țin seama, mediile informând populația de cursul îndeplinirii punctelor de vedere ale comisiei.
Ca să iau un domeniu cunoscut mie, să vorbim despre medicină. În fiecare an, în funcție de specialități, se convoacă ligile profesioniste. Să luam ca exemplu liga interniștilor. Somitățile în domeniu se întâlnesc la final de an și propun pentru anul următor liniile directoare ale diagnosticului și ale tratamentului tuturor bolilor interne. În acest fel putem vorbi cu toții aceeași limbă și nu bâjbâim sau inventăm oul lui Columb.
În concluzie, este bine să avem idei, dar este bine să ascultăm mai întâi ideile celor mai deștepți decât noi.
M-am gândit de multe ori ce stă la baza eșecurilor repetate pe care le-au înregistrat conducătorii noștri. Cred că primul lucru, în afara scopurilor personale, evident deasupra celor ale colectivității, a fost lipsa de profesionalism. Adevărații profesioniști sunt, din păcate, apartinici și, deci, nu pot fi asimilați în posturile de conducere. Cine sunt cei promovați? În general, rudele, prietenii, obligațiile, sponsorii celor ce conduc și care, în decursul anilor, prin diplome la una dintre zecile de facultăți particulare, masterate și doctorate, au împânzit structurile de decizii ale ministerelor și ale serviciilor publice. Și chiar și politicienii, cei care, ca și pe vremea „preaîmpușcatului”, s-au înscris și au terminat, deși nu au frecventat, facultăți la care au obținut una sau mai multe diplome, urmate de altele, de masterate și doctorate. Asta înseamnă că o nouă «intelectualitate», chiar una foarte numeroasă, a pus stăpânire pe această țară numită România.
Ce se întâmplă însă cu intelectualitatea noastră vârstnică? Ei bine, vârstnicii vegetează. Au pensii mediocre, umblă să-și plătească dările și cu puținul rămas să-și asigure traiul zilnic. Când să mai ai timp să gândești, să scrii sau să te revolți. Așa că o adevărată opoziție intelectuală nu prea există.
Tineretul este în general prost școlit și orientat spre alte obiective, aproape toate învârtindu-se în jurul net-ului, burții și distracțiilor. Populația de rând caută să se descurce și este fericită dacă, la sfârșit de săptămână, iese la un grătar și la o bere sau se înghesuie o săptămână la mare. Și, deasupra tuturor, singurul mijloc de a informa sau de a mobiliza populația, de a lupta pentru adevăr și dreptate, mass-media este, în general, aservită magnaților. Aceștia din urmă își finanțează interesele lor și ale grupărilor din care fac parte. În final, noi, poporul de rând, cădem în mijlocul bătăliei partidelor politice, care, aproape mereu, odată ajunse la putere, își văd de buzunarele și burțile lor și nicidecum de ale noastre. Mass-media și, în special, televiziunea privată este vinovată pentru ura și dezbinarea poporului român. În Vestul Europei nu există ca o televiziune să facă toată ziua politică și să se beștelească reciproc.
O altă cauză a impasului românesc este și plecarea în masă a tineretului. Se pierd astfel forță de muncă importantă și potențial intelectual. Mulți dintre cei plecați sunt IT-iști, medici, profesori, ingineri, electroniști, meseriași etc.
Am mai propus și voi propune în continuare în privința cadrelor bine pregătite, dar apolitice, ca acestea să fie promovate în funcții de conducere. Îmi amintesc că, în era „PREAÎMPUȘCATULUI”, erau numiți în funcții de conducere și cei care nu erau membri de partid. Și chiar în unele funcții cheie. Nu trebuie uitat nici sfatul fostului președinte Ion Iliescu, care, în aceeași idee, a declarat în anul 2008 că membrii viitorului Executiv trebuie aleși pe criterii de profesionalism și nu pe criterii politice. „Mai bine miniștrii independenți decât membri de partid neprofesioniști”, au fost cuvintele prin care, după părerea mea, tovarășul Iliescu avea dreptate.

În loc de epilog

Cred că ar fi util să luăm exemplul german și să instituim un sfat al înțelepților. Avem atâția specialiști de renume internațional, avem o diaspora de personalități de renume mondial dispusă să-și ajute țara în care s-au născut. Avem Academia de Științe, avem oameni minunați, dar nu membri de partid. Toți aceștia pot și sunt convins că și doresc să facă ceva pentru această minunată țară, care, din păcate, a ajuns să se situeze la «coada» Europei.
Nu merităm această soartă! Haideți, domnilor politicieni, înfrânați-vă orgoliile și întrebați. Întrebați-ne. Vom veni cu drag și vă vom sprijini. Renunțați la manele și reveniți la minunatul nostru folclor național.
Dr. Radu Gabriel DOBRESCU