„Cea mai mare satisfacție a unui dascăl? Când pornești cu un copil de «jos» și-l aduci în vârf”

• declară Adriana Statie, director Școala nr. 10 Râmnicu Vâlcea

De un an și jumătate, Școala nr. 10 din Râmnicu Vâlcea are o viziune nouă: clase bine puse la punct și, la fel de important, elevii sunt implicați în tot felul de acti­vi­tăți culturale și sportive. La con­ducerea școlii se află pro­fesorul Adriana Statie, care poate fi „învinuită” în mare parte de acest suflu nou. Despre activități și nece­sități în învățământ am dis­cutat cu conducerea Școlii nr. 10 de la care am aflat lucruri inedite:

– Doamna director Sta­tie, s-a încheiat și cea de-a doua etapă de îns­criere în clasa pregătitoare. Câte cla­se vor fi în anul școlar 2014-2015 comparativ cu numărul celor de anul acesta?

Așa cum am estimat, pentru noul an școlar vom avea cinci clase pregătitoare, fiind înscriși 127 de copii. Jumătate dintre ei s-au înscris în prima etapă, cealaltă jumătate în cea de-a doua, care s-a încheiat recent. Comparativ cu anul școlar în curs, când sunt șase clase pregătitoare, avem, deci, cu una mai puțin. Motivul? Mulți sunt plecați în străinătate, alții s-au mutat fie cu domiciliul, fie din județ și ne-am dus mai departe cu gândul: în clasa a V-a trebuie să ai un minim de copii.

– Dacă se aplică prevederea conform căreia și la 5 ani un copil poate ajunge într-o clasă pregătitoare, sunteți pregătită?

Dacă la 6 ani un copil necesită o mare atenție, vă dați seama că la 5 ani e mai greu. Trebuie să ai locuri de joacă, tot felul de jocuri, iar noi nu dispunem de spațiu. Dacă vin de la 5 ani nu știu cum aș face față. Instituția oricum e transformată complet. La parter aveam laboratoarele, ori toate au fost transformate în clase pre­gătitoare. Cabinetul de psihologie a fost transformat. Copiii trebuie feriți de pericole, fapt pentru care clasele pregătitoare trebuie organizate la parterul unităților. Acum, legătura e mai grea cu grădinița. În clasa pregătitoare, în mod normal, copiii aveau o bază serioasă. Acum, îi iei de la povești și începi să-i formezi. 

– Puțini știu, de exemplu, că acești copii din clasa pregătitoare participă și la concursuri. Cum vedeți această experiență?

Într-adevăr. Nu mulți sunt cei care știu că și-n clasa pregătitoare copiii participă la concursuri. Dar, atenție. Vorbim de competiții specifice vârstei și nivelului lor. Nici vorba de vreo forțare, în acest caz. Eu, una, sunt mândră că, recent, au participat la un concurs de nivelul lor, la Școala „Take Ionescu”, și s-au întors cu 100 de puncte. Prin participarea la aceste concursuri, știi care este nivelul de pregătire al copilului, știi spre ce să-l îndrepți…

– Când vorbim de etalonul unei școli, tindem să aducem vorba despre premii. În opinia dumneavoastră, etalonul stă doar în diplomele și medaliile câștigate?

Cred că am uitat cu toții că cele mai frumoase rezultate nu sunt cele de la vârfuri. Cele mai frumoase sunt atunci când pornești cu un copil de nivel mediu și-l aduci în vârf. Să aduci un copil de la nota 6 la 8 e dificil, e un lucru ce nu se afișează pe nici un avizier. Nimeni nu spune că acesta e un lucru deosebit. Când ai luat diploma, imediat se știe. Doar că adevăratul efort e acela să faci dintr-un copil de nivel mediu, unul bun. Rezultatele vor fi pe măsură și satisfacția la fel. Satisfacția apare nu când lucrezi cu vârfurile, pentru tot felul de olimpiade, ci când lucrezi cu toată clasa. Rezultatele adevărate, cred că se văd la examenele naționale. Și aici, însă, poate apărea emotivitatea și atunci copilul bun poate claca. E, totuși, singurul moment unde se vede munca. 

– Ce-și dorește directorul Școlii nr. 10 pentru unitate și dacă dispune de resursele financiare necesare?

Aș minți dacă aș spune că nu ne descurcăm pe plan financiar. Avem mulți copii, iar finanțarea se face pe copil. Mi-aș dori ca fiecare clasă să dispună de video­pro­iec­tor, fiecare elev de laptop, totul să fie la un alt nivel. Noi, însă, am rămas la culegeri când informația ar putea sta la un clik distanță. Sunt pentru cărți, dar nu numai; să le îmbinăm. Există un laborator de informatică, cu 30 de calculatoare pe care am reușit să le achiziționăm în doi ani, dar aș vrea mai multe clase. 

– Aveați un proiect „de suflet” să spun așa. Cum mai stă treaba cu planul gândit, visul dumneavoastră?

Este nevoie de o nouă clădire în care să funcționeze o sală de spectacole, la­bo­ratoare, un cabinet medical performant și un After School. Acum, cu After School-ul ne ajută cineva, nu ne permitem să funcționeze în școală. Clasele pregătitoare ne-au răsturnat de tot. A trebuit gândită bine fiecare clasă. Proiectul există, dar ne trebuie finanțarea. Ne trebuie oameni în primărie care să lucreze pentru școli. 

– Vorbeam de copii care vin la școală și la vârsta de 5 ani. Referitor la legătura cu grădinița, știu că aveți ceva noutăți…

Din toamnă, grădinițele nr. 1 și nr. 17 vor fi afiliate școlii. Poate, în acest fel, nici co­­pi­lul nu va mai fi speriat. Va fi obișnuit cu mediul. Duci cadrul didactic în grădiniță, dar copilul rămâne în mediul în care s-a obișnuit. S-a spus că e un pas pentru a face economie: să scadă numărul directorilor de grădinițe, să aibă directorul normă întreagă…

– În planurile dumneavoastră, există și o schimbare în mentalitatea cadrelor didac­tice.

Da, consider că profesorii, învățătorii trebuie să se uite în sufletul copilului, să se gândească la cauzele ce l-au făcut pe copil să nu aibă atitudinea potrivită la clasă, printre colegi…I-am învățat să se uite în sufletele copiilor și chiar s-au rezolvat, astfel, câte­va cazuri. 

– Am ajuns și la „Şcoala altfel”. Cum decurge această perioadă?

Mâine (n.r. astăzi, 9 aprilie) se desfășoară concursul de karate, joi, competiția de fotbal. Avem curs de pictură pe piatră, pe sticlă și chiar pe ouă, că tot se apropie Sfintele Paște. De asemenea, colaborăm la clasele mici cu polițiștii de proximitate, cei de la Rutieră, cu reprezentanții DSP… Profesorii de biologie s-au bazat pe ve­chea orien­tare turistică, cercetașii au tot felul de competiții. Cu toate acestea, cred că ar fi important un concurs de acordare a primului ajutor în tot felul de incidente. Copiii au teoria, dar importantă e și practica. În opinia mea, dacă este ceva bun la clasa 0 este că dă timp cadrelor didactice să dezvolte imaginația copilului.