Ce trebuie să știi despre noul Cod al Muncii


Începând de duminică, 25 ianuarie 2015, concediul medical, de maternitate, de risc maternal şi cel pentru îngrijirea copilului bolnav constituie vechime în muncă. Legea nr. 12/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 (Codul Muncii) introduce noi reglementări, cea mai importantă dintre acestea precizând că, la stabilirea duratei concediului de odihnă anual, se consideră perioade de activitate prestată (vechime în muncă) cele de:concediu medical (incapacitate temporară de muncă); concediu de maternitate; concediu de risc maternal; concediu pentru îngrijirea copilului bolnav. Noul act normativ stabileşte că durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabileşte în contractul individual de muncă, cu respectarea legii şi a contractelor colective de muncă aplicabile, eliminându-se precizarea conform căreia aceasta se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic. (art. 145, alin. 2). În cazul în care concediul medical, de maternitate, de risc maternal  sau pentru îngrijirea copilului bolnav a survenit în timpul efectuării concediului de odihnă anual, acesta din urmă se întrerupe. Salariatul va efectua restul zilelor de concediu de odihnă după ce au încetat situaţiile de mai sus, iar când nu este posibil, zilele neefectuate vor fi reprogramate. În plus, o nouă prevedere stabileşte că salariatul are dreptul la concediu de odihnă anual şi în situaţia în care incapacitatea temporară de muncă se menţine pe întreaga perioadă a unui an calendaristic, angajatorul fiind obligat să acorde concediul de odihnă anual într-o perioadă de 18 luni, începând cu anul următor celui în care acesta s-a aflat în concediu medical. O altă modificare adusă de Legea nr. 12/2015 vizează zilele de concediu neefectuate. La ora actuală, efectuarea concediului în anul următor este permisă numai în cazurile expres prevăzute de lege/în contractul colectiv de muncă, iar angajatorul este obligat să acorde concediu, până la sfârşitul anului următor, tuturor salariaţilor care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul. Din 25 ianuarie, art 146 din Codul Muncii va stabili că angajatorul este obligat să acorde concediul de odihnă neefectuat, într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul la concediul de odihnă anual. Se păstrează prevederile conform cărora: concediul de odihnă se efectuează în fiecare an; compensarea în bani, în cazul neefectuării acestuia, este permisă doar la încetarea contractului individual de muncă. Tot de la sfârşitul acestei săptămâni intră în vigoare două noi precizări conform cărora absenţele nemotivate şi concediile fără plată se scad din vechimea în muncă, cu excepţia concediilor pentru formare profesională fără plată, acordate în condiţiile art. 155 şi 156 din Codul Muncii. Modificări survin şi referitor la munca temporară, noul act normativ stabilind că salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune nu poate fi inferior celui pe care îl primeşte salariatul utilizatorului, care prestează aceeaşi muncă sau una similară cu cea a salariatului temporar. În măsura în care utilizatorul nu are angajat un astfel de salariat, salariul primit de salariatul temporar va fi stabilit luându-se în considerare salariul unei persoane angajate cu CIM şi care prestează aceeaşi muncă sau una similară, astfel cum este stabilit prin contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul utilizatorului. O ultimă completare adusă de Legea nr. 12/2015 se referă cazurile în care încetează de drept contractul individual de muncă. Astfel, această măsura se aplică, printre altele, „la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parţiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare; la data comunicării deciziei medicale asupra capacităţii de muncă în cazul invalidităţii de gradul I sau II;”. (art. 56, alin. 1, lit. c). Concret, este introdusă situaţia comunicării deciziei medicale asupra capacităţii de muncă în cazul invalidităţii de gradul I sau II şi se completează situaţia comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate cu gradul III.