Ce reguli de eco condiționalitate trebuie să respecte fermierii din activitățile de producție?


Orice fermier care solicită plăți în cadrul schemelor și măsurilor de sprijin prezentate trebuie să respecte aceste norme pe tot parcursul anului, pe toate parcelele agricole din cadrul exploatației, indiferent de mărimea acestora (inclusiv pe cele nesolicitate la plata și pe cele care nu mai sunt folosite în scopul producției).
Ecocondiționalitatea – componentă a PAC ce condiționează acordarea sprijinului financiar din fonduri europene și naționale de respectarea de către fermieri a unor norme de bază legate de mediu, de siguranță alimentară, de sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și de respectarea bunelor condiții agricole și de mediu.
Pentru măsurile compensatorii de dezvoltare rurală se aplică cu prioritate cerințele specifice acestor măsuri, iar normele privind ecocondiționalitatea se aplică în raport cu angajamentele asumate în cadrul acestor măsuri. Nerespectarea de către fermieri a normelor privind ecocondiționalitatea conduce la aplicarea sancțiunilor administrative de reducere a plăților sau excluderea de la plată, pentru unul sau mai mulți ani, după caz.
Nu se aplică sancțiuni administrative pentru nerespectarea normelor privind ecocondiționalitatea fermierilor care beneficiază de Ajutoare Naționale Tranzitorii (ANT), precum și celor care participă la Schema simplificată pentru micii fermieri (conf. art. 1, alin.(2) din Anexa 1 la Ordinul MADR nr. 999/2016). În cazul în care se accesează și măsuri compensatorii de dezvoltare rurală (M10, M11, M13, M8, M15, M214, M221, M215), micii fermieri pot fi supuși controlului privind respectarea normelor de ecocondiționalitate prin selecția în eșantionul de control și, în cazul constatării de neconformități, se vor aplica sancțiuni aferente măsurilor pentru care există angajamente.
Principii și cerințe generale ale legislației alimentare și proceduri din domeniul siguranței produselor alimentare:
• Regulamentul (CE) nr. 178/2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de înființare a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței alimentelor, cu modificările și completările ulterioare: art. 14 si 15, art. 17 alin. (1) (3), art. 18, 19 si 20;
• Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Consiliului privind igiena produselor alimentare, cu modificările și completările ulterioare: art. 4 (1) și anexa I partea A – II 4 (g, h, j), 5 (f, h), 6 si III 8 (a, b, d, e), 9 (a-c) si 10;
• Legea nr. 150/2004 privind siguranța alimentelor și a hranei pentru animale – republicata: art. 15-22;
• OG nr. 4/1995 privind fabricarea, comercializarea și utilizarea produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor și buruienilor în agricultură și silvicultură, cu modificările și completările ulterioare;
• Norma sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor privind procedura de înregistrare sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor a activităților de obținere și vânzare directă și/sau cu amănuntul a produselor alimentare de origine animală sau non animală, precum și a activităților de producție, procesare, depozitare, transport și comercializare a produselor alimentare de origine non animală, aprobată prin Ordinul președintelui ANSV nr. 111/2008, cu modificările și completările ulterioare: art. 1, art. 5-10, 12 (4), 14 (2), 15, 22, 25 (5), 28 (1-2), 34 (9), 37, 38 și anexele nr. 1 si 9;
• Norma sanitară veterinară privind interzicerea utilizării în creșterea animalelor de fermă a unor substanțe cu acțiune hormonală sau tireostatică și a celor betaagoniste, cu modificările și completările ulterioare, aprobată prin Ordinul președintelui ANSV nr. 199/2006, cu modificările și completările ulterioare, referitor la Registrul de consultații și tratamente: art. 1 si art. 2-6;
• HG nr. 924/2005 privind aprobarea Regulilor generale pentru igiena produselor alimentare și de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 852/2004: art. 1, art. 2 (1-4), art. 3-6, 9 și 10 din anexa 1;
• Norma sanitară veterinară privind protecția animalelor de fermă, aprobată prin Ordinul președintelui ANSV nr. 75/2005: art. 1 pct. III (5-6) din anexă;
• Norma sanitară veterinară privind măsurile de supraveghere și control al unor substanțe și al reziduurilor acestora la animalele vii și la produsele de origine animală, aprobate prin Ordinul președintelui ANSV nr. 95/2007: art. 9 și 10, anexa nr. 1 pct. A și B;
• Norma sanitară veterinară privind stabilirea limitelor maxime de reziduuri de pesticide din conținutul sau de pe suprafața produselor alimentare de origine animală, aprobată prin Ordinul președintelui ANSV nr. 23/2007, cu modificările și completările ulterioare: art. 1 și 3, anexele nr. 1 și 2.
Obligații generale: să pună pe piață numai alimente sigure; să pună pe piață numai alimente adecvate consumului uman; să respecte măsurile impuse de autoritatea competentă cu privire la punerea pe piață a unui aliment sau la retragerea de pe piață a acestuia, în cazul în care există suspiciunea ca alimentul respectiv este nesigur; să se asigure că hrana pentru animale nu va fi pusă pe piață sau utilizată în hrana animalelor destinate producției de alimente decât dacă este sigură; să utilizeze în hrana animalelor numai produse (furaje, aditivi și ingrediente furajere) care îndeplinesc cerințele de siguranță a hranei pentru animale; să se asigure că materialele utilizate pentru împachetare, modul de prezentare și cadrul în care sunt dispuse, precum și informațiile difuzate prin orice mijloace nu trebuie să inducă în eroare consumatorul; să păstreze evidența furnizorilor și a produselor pe care le achiziționează în scopuri alimentare sau în scopul hrănirii animalelor pentru a asigura trasabilitatea acestora; să informeze autoritatea competentă în cazul în care consideră că un produs alimentar pus pe piață poate fi dăunător pentru sănătatea consumatorilor și să ia măsurile necesare pentru a preveni riscurile pentru consumatorul final; să pună la dispoziția autorității competente informațiile solicitate în ceea ce privește acțiunile întreprinse pentru evitarea sau reducerea riscului determinat de alimentele pe care le furnizează sau le-a furnizat.
Cerințe privind igiena alimentelor și a hranei pentru animale: să asigure că produsele alimentare și hrana pentru animale sunt protejate împotriva oricărei contaminări, având în vedere toate etapele de prelucrare la care produsele primare vor fi supuse; să respecte prevederile legislației în vigoare privind combaterea riscurilor în producția primară și activitățile conexe, inclusiv măsurile privind controlul contaminării din aer, sol, apă, furaje, îngrășăminte, medicamente de uz veterinar, produse de protecția plantelor și biocide sau din depozitarea, manipularea, colectarea și prelucrarea deșeurilor, precum și măsurile privind sănătatea și bunăstarea animalelor și sănătatea plantelor care au implicații asupra sănătății umane, inclusiv programe pentru monitorizarea și combaterea zoonozelor și a agenților zoonotici.
Fermierii care cresc, colectează sau vânează animale, ori care obțin produse primare de origine animală, trebuie să respecte măsurile specifice de igienă, astfel: să mențină în bună stare orice facilități utilizate în legătură cu producția primară și cu operațiunile asociate acesteia, incluzând facilități utilizate pentru depozitarea și manipularea furajelor, să le curețe și, după caz, să le dezinfecteze după curățare într-o manieră corespunzătoare; să curețe echipamentele, containerele, boxele, vehiculele și vasele și, după caz, să le dezinfecteze după curățare într-o manieră corespunzătoare; să asigure, pe cât posibil, curățenia animalelor care urmează să fie sacrificate și, după caz, a animalelor de reproducție; să utilizeze apă potabilă sau apă curată oricând este necesar pentru a preveni contaminarea; să se asigure că personalul care manipulează produsele alimentare este în stare bună de sănătate și este instruit cu privire la riscurile pentru sănătate; să evite, pe cât posibil, ca animalele și dăunătorii să determine producerea contaminării; să depoziteze și să manipuleze deșeurile și substanțele periculoase, astfel încât să prevină contaminarea; să prevină introducerea și răspândirea bolilor contagioase transmisibile la oameni prin alimente, inclusiv luarea de măsuri de precauție la introducerea unor animale noi și raportarea suspiciunilor de focare de boli către autoritatea competentă; să țină cont de rezultatele analizelor efectuate pe probe prelevate de la animale sau pe alte probe, ce au importanță pentru sănătatea publică; să utilizeze corect aditivii furajeri și produsele medicinale de uz veterinar, în conformitate cu legislația aferentă.
Fermierii care produc sau recoltează produse vegetale, trebuie să ia măsuri adecvate de igienă: să mențină curate facilitățile, echipamentul, containerele, lăzile, vehiculele și vasele și, atunci când este necesar, să le dezinfecteze după curățare într-o manieră corespunzătoare; să asigure, după cum este necesar, condiții igienice de producție, de transport și de depozitare, precum și curățenia produselor vegetale; să utilizeze apă potabilă sau apă curată oricând este necesar pentru a preveni contaminarea; să se asigure că personalul care manipulează produsele alimentare este în stare bună de sănătate și este instruit cu privire la riscurile pentru sănătate; să prevină, pe cât posibil, ca animalele și dăunătorii să determine producerea contaminării; să depoziteze și să manipuleze deșeurile și substanțele periculoase, astfel încât să prevină contaminarea; să țină cont de rezultatele oricăror analize relevante efectuate pe probe prelevate de la plante sau pe alte probe, importante pentru sănătatea publică și să utilizeze corect produsele pentru protecția plantelor și biocidele, în conformitate cu legislația în vigoare; să ia măsuri corespunzătoare de remediere atunci când au fost informați despre probleme identificate în timpul controalelor oficiale.
Fermierii care desfășoară activități în domeniul alimentar au următoarele obligații cu privire la documentele de evidență: să întocmească și să păstreze documentele referitoare la măsurile puse în aplicare pentru a controla pericolele, într-o manieră și pentru o perioadă corespunzătoare, proporțional cu natura și mărimea activității din domeniul alimentar; să pună la dispoziția autorității competente (direcția sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor județeană, respectiv a municipiului București) și, după caz, celorlalte autorități competente și a operatorilor din sectorul alimentar, la cererea acestora, informațiile din documentele menționate la lit. a).
Fermierii care cresc animale sau obțin produse primare de origine animală trebuie să întocmească și să păstreze documente de evidență cu privire la: natura și originea furajelor utilizate în hrana animalelor; produsele medicale de uz veterinar sau alte tratamente administrate animalelor; datele de administrare și perioadele de așteptare; apariția de boli care pot afecta siguranța produselor de origine animală; rezultatele analizelor efectuate pe probe prelevate de la animale sau pe alte probe prelevate pentru stabilirea diagnosticului, importante pentru sănătatea publică și orice rapoarte aferente verificărilor efectuate asupra animalelor sau produselor de origine animală.
Fermierii care produc sau recoltează produse vegetale care sunt puse pe piață sau care sunt potrivite pentru a fi puse pe piață trebuie să se asigure că acestea sunt etichetate și identificate în mod adecvat pentru a facilita trasabilitatea acestora, prin intermediul documentației și a informațiilor relevante, în conformitate cu prevederile legislației în domeniu.