CCI aduce noi standarde pentru economia vâlceană


dumitru_alinaPrintre noile standarde propuse de către Camera de Comerț și Industrie se numără și SR CEN/TS 1992-4-1:2011, „Proiectarea elementelor de prindere pentru beton”. Acest CEN/TS stabileşte o metodă de proiectare, din punct de vedere structural, pentru elementele de prindere pentru beton care servesc la transmiterea solicitărilor în beton. Potrivit Alinei Dumitru (foto), responsabil CCI, acest CEN/TS este destinat aplica­ţiilor în care cedarea elementelor de prindere: duce la co­lapsul total sau parţial al structurii;  cauzează riscuri pentru viaţa oamenilor, sau duce la pierderi economice considerabile. Acest CEN/TS este valabil pentru aplicaţiile care sunt sub incidenţa seriei EN 1992 privind proiectarea structurilor din beton. Acest document se aplică la: sistemele montate înainte de turnarea betonului: conectori cu cap, ancoraje cu profil tip jgheab cu legătură rigidă între conector şi jgheab; sistemele post-instalate: conectori cu expansiune, conectori cu prag, şuruburi pentru beton, conectori cu aderenţă, conectori cu aderenţă şi expan­si­une şi conectori cu prag şi aderenţă. Această specificaţie tehnică, descrie principiile generale şi cerinţele de securitate, de serviciu şi de durabilitate ale elementelor de prindere pentru beton, precum şi recomandările specifice pentru structurile care servesc bază acestor elemente. Se bazează pe conceptul de stări limită folosit împreună cu metoda coeficienţilor parţiali. Pe parcursul său, documentul cuprinde cerinţe privind: bazele pro­­iec­tării (verificări necesare, formatul de proiectare, verificarea prin metoda coeficienţilor parţiali, instalarea sistemelor de prin­­dere); determinarea stării betonului şi efectul acţiunilor (beton fisurat şi nefisurat, descompunerea forţelor care acţionează pe conectori); verificarea la starea ultimă; verificarea la starea limită la oboseală; verificarea la încărcări seismice; verificarea la starea limită de serviciu. De asemenea, în cadrul anexelor sunt cuprinse detalii privind: transmiterea locală a solicitărilor conectorilor în beton; proiectarea în domeniul plastic, sistem de prindere cu conectori cu cap şi ancoraj post-instalaţii;  dura­bi­litate; expunere la foc. CEN/TS 1992-4 “Proiectarea elementelor de prindere pentru beton” se compune din următoarele părţi care au fost adoptate ca standarde române: SR CEN/TS 1992-4-2:2011, Proiectarea elementelor de prindere pentru beton. Partea 4-2: Ancoraje cu cap; SR CEN/TS 1992-4-3:2011, Pro­iectarea elementelor de prindere pentru beton. Partea 4-3: An­­coraje cu profil tip jgheab ;SR CEN/TS 1992-4-4:2011, Proiec­­tarea elementelor de prindere pentru beton. Partea 4-4: Anco­­raje post-instalate. Fixare mecanică; SR CEN/TS 1992-4-5:2011, Proiectarea elementelor de prindere pentru beton. Par­­tea 4-5: Ancoraje post-instalate. Fixare chimică; Părţile 2,3,4 şi 5 ale documentului cuprind reguli specifice pentru diferite tipuri de elemente de prindere Aceste părţi se aplică doar împreună cu partea 1. Un alt standard este SR ISO 3898:2011, „Baze pentru proiectarea structurilor. Notații. Simboluri generale” .Acest standard internaţional stabileşte notaţiile standard pentru proiectarea structurilor. Standardul se referă la termenii generali care sunt necesari pentru acest domeniu de aplicare şi, în general, exclude termenii relevanţi pentru un anume material sau pentru un anume domeniu tehnic particular. Standardul indi­­că doar simbolurile care trebuie utilizate, definiţiile exacte ale termenilor se află în domeniul de aplicare al altor standarde internaţionale. Standardul cuprinde tabelar: indicaţii generale pentru utilizarea diferitelor tipuri de litere: Tabelul 1; litere ce sunt folosite ca simbol principal şi semnificaţiile acestora: Tabelele 2, 3 şi 4; o listă de simboluri speciale şi de simboluri matematice: Tabelul 5; literele sau grupurile de litere ce sunt utilizate ca indici şi semnificaţiile lor. De asemenea, standardul cuprinde şi modul de formare a unui simbol pentru a reprezenta o cantitate dată sau modul de realizare a unui termen. Ultimul standard propus este SR ISO 8930:2011, „Principii generale ale fiabilității struc­­turilor. Lista termenilor echivalenți”. Acest standard interna­ţional stabileşte echivalenţa în diferite limbi (română, engleză, franceză şi germană) a termenilor principali utilizaţi în domeniul fiabilităţii structurilor respectiv a termenilor referitori la: situaţii şi cazuri de încărcare, acţiuni, valori reprezentative ale acţiunilor, combinarea acţiunilor, valori şi proprietăţi ale materialelor, solicitare/efectele acţiunilor şi rezistenţe. Anexa conţine definiţii şi comentarii referitoare la termenii enumeraţi, precizând indicaţii cu privire la utilizarea şi citarea simbolurilor şi indicilor corespunzători. De asemenea, este prezentat indexul alfabetic al termenilor în română, engleză, franceză şi germană.