Casa lu’ Nelu lu’ Avram, din Vaideeni, al 73-lea monument al Muzeului Satului
• superba casă de ciobani adusă în urmă cu doi ani bucată cu bucată „cu Loganul și căruța” de la munte va putea fi vizitată din această toamnă
Cea mai nouă dintre casele tradiționale care compun Muzeul Satului de la Bujoreni va fi gata pentru vizitatori la finele lunii septembrie. Va fi cel de-al 73-lea monument al muzeului, o casă tipic pastorală din Mărginimea Sibiului, de-acolo de unde strămoșii lui Nelu Avram coborâseră, la sfârșit de secol XIX. Relocarea acestei construcții a început în vara lui 2013, bucată cu bucată și mai ales cărată „cu Loganul și căruța” după cum le place să-și amintească oamenilor de la Bujoreni.
„Este o construcție tipică de final de secol XIX, orientată cu fațada spre sud, fiind cu demisol și parter prevăzută cu prispa (sala) pe laturile sudice și de vest, atât la demisol cât și la parter, sună primele explicații din partea lui Ionuț Dumitrescu, șeful secției de la Bujoreni.
Demisolul este format din cunia (acolo unde se pregătea mâncarea și unde se mai prepara laptele și derivatele acestuia. Ca o particularitate, încăperea este prevăzută cu vatra (gen șemineu), pentru gătit și încălzit camera, iar fumul de la aceasta era dirijat și utilizat pentru afumatul cărnii de porc din podul casei. Pereții încăperii sunt din zidărie de bolovani de râu combinată cu piatră de munte, liantul folosit fiind mortar de var și nisip iar pardoseala este din pământ).
Beciul, unde se depozitau alimentele, putinele cu brânză și alte preparate din lapte, fructele pentru iarnă are pereții tot din bolovani de râu în combinație cu piatră de munte. Intrarea în cele două încăperi se face dintr-un pridvor cu lățimea de 1,80 metri. Parterul are următoarele compartimentări și funcționalități: dormitorul, cu două paturi din lemn cu tăblii la capete, saltele umplute cu lână sau paie, învelite în cearceafuri dantelate manual din bumbac sau lână. Încăperea mai avea prevăzută și o sobă din zidărie cu stâlpișori (coloane de ornament) cu plită pentru încălzirea acesteia și o masă mare cu patru picioare din lemn. Pereții sunt din lemn, tencuiți cu mortar de var-nisip pe ambele fețe iar pardoseala din scândură de rășinoase. O particularitate remarcabilă este urzoiul, care era fixat în mijlocul camerei și în tavan pentru pregătitul urzelii pentru țesut. Tot în această încăpere, se monta războiul de țesut. Pe toți pereții din dreptul paturilor erau expuse covoare țesute din lână cu diverse motive populare, în mijloc fiind atârnat un tablou de familie, încadrat de un chindeu (prosop țesut din bumbac cu motive populare specifice zonei de sub munți, culorile preponderente fiind alb, negru și roșu.
Tinda era locul unde se gătea și se servea masa, prevăzută cu un pat de lemn cu tăblii la capete, salteaua fiind umplută cu lână sau paie, încăperea mai avea și o sobă din cărămidă cu plită și cuptor pentru gătit și încălzit, cu o masă și dulap de vase. Două cârlige din tavan erau gândite pentru legănatul copiilor.
Camera bună (camera de zestre), unde se depozitau și se păstrau toate lucrurile bune – haine, costume populare, covoare dar și zestrea fetelor de măritat. Era prevăzută tot cu două paturi din lemn cu tăblii la capete, saltele umplute cu lână sau paie, o masă de lemn extensibilă și cu patru picioare plus banca de lemn unde se depozitau covoarele, carpetele, lăzile de zestre lucrate manual de către rudari. Intrarea de la parter se făcea din pridvorul de lemn al casei cu lățimea de 1,80 metri. Pridvorul se continua pe capătul vestic cu lățime mai mică de 70 de centimetri și asigură accesul la privata din spatele casei (acest tronson îngust al prispei era denumit fundoaie). Învelitoare casei este în patru ape, din șindrilă cioplită din lemn de rășinoase bătută pe două, trei rânduri. Planșeul peste parter este din bârne din lemn chituit în podul casei cu pământ iar planșeul în camere tencuit cu mortar de var-nisip. Planșeul peste demisol este din grinzi de stejar cioplite manual cu secțiunea medie de circa 40×40 cm, între acestea fixându-se un pat de scânduri și apoi umplut spațiul dintre grinzi până la partea superioară a acestora cu nisip uscat” .