Candidații, cu spatele la alegători. Campania se încheie, fără a începe
Încotro privesc candidații la președinție, toți? Se fac că se uită la noi, din televizor, unde apucă cel mai des Ponta, ceilalți mai rar, din afișe stradale, din mediul on line. Peste tot se păruiesc doi câte doi și se uită câinos unul la celălalt. Primii doi sunt zgâriați de toți ceilalți la care se adaugă păruiala reciprocă, o luptă din care lipsesc regulile de fair play. Am auzit, din toate părțile porcării și minciuni, cele mai urâte fiind deșertate în capul sasului Iohannis, mai moale în deprinderile dâmbovițene de a lovi iute, în zona șlițului. Trag nădejde să nu învețe și el să spurce.
Azi, citesc o păruială între doamnele Macovei și Udrea. Procuroarea o vrea la închisoare pe colega de partid și de Cotroceni, acolo unde fiecare a avut un loc, definit prin aptitudini și întrebuințări, sub aripa protectoare a Arendașului. Nu-i prima oară când două cucoane prin proximitatea fotoliului din Deal se iau la harță. Îmi aduc aminte cât de cătrănit o ataca, fără argumente ideologice, ci de coafură și pantof, madam Săftoiu pe aceeași Udrea, mai norocoasă în căutătura oblu-drăgăstoasă a privirii stăpânului. Mă rog, fosta consilieră de imagine nu candidează la președinție, noi scăpând șansa unor scenete picante, de avânt cu poalele în cap. Cu poalele în cap se cam bat toți cei 14, dar privirile sunt ațintite spre primii doi. Primii doi care nu se uită la noi, ci-și urmăresc reciproc pașii, într-o întrecere de pânde. Când, pe când, cei care vor să fie președinți vor găsi timp să ne arate programele lor de salvare a țării, fiindcă România a chemat salvarea. România, în comă morală și economică, datoare vândută, cu împrumuturi uriașe făcute din ’89 până azi, fără a construi o făbricuță, un atelier de scobitori, o cizmărie cu zece angajați, așteaptă mașina cu sirenă și din ea să coboare un medic priceput și devotat care să-i panseze sângerările și s-o ridice, miraculos, în picioare. Când vor vorbi candidații, cu fața spre noi, despre aceste lucruri? M-am săturat de bătăile de cocoși. De altfel, în unele țări, sunt interzise.
Care-i programul de președinte de țară al domnului Ponta că se termină campania și nu l-am aflat? Cel de premier i l-am văzut. Care-i programul de președinte al României al sasului Iohannis? Pe cel de primar al Sibiului îl cunosc. Ce va face în Sibiul ăsta mare, cu grave și aparent incurabile boli? Ce va face Victor Ponta în palatul din Deal care e, în aparență, mai comod? Îi vreau, într-o campanie de afișe și sloganuri mai mult sau mai puțin plictisitoare, să-și întoarcă fețele de înfoiați curcani și spre mine, alegătorul care, încă vreo câteva săptămâni, mă dau important și mă îmbulfoi și eu cu o întrebare în plisc. Acum câteva săptămâni am întrebat, de-a surda, fiindcă nimeni n-a răspuns, despre cum văd ei, fiecare din cei 14, chestiunea avuției naționale din subsol, aurul din Apuseni, gazele de șist (sau de dat pe șest!). Scrisorica de răspuns s-a pierdut, cu ”andrisant” necunoscut. Îi vreau bătându-se în idei, vreau ca după discursurile lor polemice să crească grâu în studiouri. Deocamdată se usucă iarba sub benerele ciufulite de vânt, iar campania electorală cea adevărată, americănească și democratică, n-a început încă și se încheie.