Brâncoveanu se întoarce acasă
După trei veacuri de bejenie, Voievodul Constantin Brâncoveanu se întoarce acasă. Şi dacă nu am pus ghilimelele la verbul “întoarce”, aşa cum a scris un coleg din presa locală, este pentru faptul că domnitorul chiar se întoarce acasă. Trupul va fi adus într-o raclă frumos lucrată, la ctitoria sa de la Hurezi, unde va rămâne permanent un fragment din omoplatul domnitorului. După ceremonie, Sfintele Moaşte se vor înapoia la Biserica Sf. Gheorghe Nou, din Bucureşti. Probabil că şi alte fragmente vor fi dăruite unor ctitorii brâncoveneşti sau altor lăcaşe de cult pentru că aşa se procedează cu sfintele moaşte, încă din vremuri imemoriale, şi nu din “lăcomia clerului”, aşa cum titra un ziar regional. Graţie acestei practici din vechime, ne putem închina astăzi la părticelele unor Sfinte Moaşte, în ţară (Sf. Nicolae la Curtea de Argeş, Sf. Gheorghe, Sf. Ap. Andrei şi Sf. Nectarie la Iaşi etc) sau în judeţul Vâlcea (Capul Sfântului Mercurie şi antebraţe ale Sfinţilor Carp şi Teodor Stratilat la Catedrala Arhiepiscopală; Sf. Mucenic Mina, Ioan Hrisostom, Haralambie, Sf. Mucenice Paraschiva la Biserica “Cuvioasa Paraschiva”; Ap. Andrei, Pantelimon, Mercurie, Mina, Fevronia, Haralambie, Procopie, Teodor Tiron, Minodora, Ap. Filip, Mc. Marina şi Ierarh Mihail la Hurezi; mâna Sf. Apostol Filip, a Sf. Ierarh Mihail al Sinaidei, palma Sfintei Muceniţe Marina, Athanasie, Ioan Gură de Aur şi Chiril de la Arnota; Sf. Mc. Trifon şi Sf. Calinic la Mănăstirea Frăsinei etc). Dar trebuie să înţelegem ceva, că dacă nu ne închinăm la ele cu multă credinţă s-ar putea ca efectul să nu fie deloc cel aşteptat… Revenind la momentul istoric căruia îi suntem contemporani, noi nevrednicii urmaşi ai Sfântului Voievod, trebuie să spunem că acesta se întâmplă în acest an în care s-au împlinit 300 de ani de la moartea prin decapitare a voievodului, a fiilor săi – Constantin, Ştefan, Radu şi Matei -, şi a vistiernicului Ianache Văcărescu. La 20 iunie 1992, Biserica Ortodoxă Română i-a canonizat pe Martirii Brâncoveni, stabilindu-le zi de pomenire la 16 august. În zilele de 15-16 august 1992, au avut loc la Bucureşti şi Hurezi ceremoniile proclamării canonizărilor Sfinţilor Martiri Brâncoveni, în prezenţa membrilor Sfântului Sinod, în frunte cu P. F. Patriarhul Teoctist şi a mii de credincioşi, care-şi exprimau respectul şi recunoştinţa pentru singurul domnitor român care a preferat moartea martiricã faţă de alternativa trecerii la mahomedanism. Este adevărat că Biserica „Sfântul Gheorghe Nou“ din Bucureşti este ctitoria voievodului dar nu acesta era locul ales de Brâncoveanu să-i fie de îngropăciune, pentru că el îşi pregătise un splendid sarcofag de marmură albă în interiorul celei mai frumoase ctitorii ale sale, Mănăstirea Hurezi. Acolo, după voinţa sa, ar fi trebuit să se odihnească în veci. Alături de el, ar fi urmat să fie necropola familiei sale apropiate – soţie, fii şi fiice, nepoţi şi nepoate. Ctitoria din Capitală a fost soluţia cea mai sigură aleasă de Maria Doamna pentru acele vremuri. La 16 august 2007, de ziua hramului Sfinţilor Brâncoveni, la Mănăstirea Hurezi, a avut loc o manifestare culturală şi religioasă în cadrul căreia clerul, autorităţile judeţului şi toţi participanţi la parastasul de obşte, au semnat documentul: «Memoriul pentru aducerea Sfintelor Moaşte ale voievodului martir Constantin Brâncoveanu de la Biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti, la ctitoria sa de la Hurezi». Studiul ştiinţific care însoţea acest memoriu a fost realizat de Radu Ştefan Vergatti, profesor la Universitatea din Bucureşti şi membru al Academiei Române. Documentul care purta semnăturile şi dorinţa vâlcenilor pentru o reparaţie istorică şi morală, pentru a împlini voinţa domnitorului, de a fi înhumat în ctitoria sa de la Hurezi, a fost primit de Prea Fericitul Daniel, Patriarhul României, cu ocazia vizitei la Râmnicu Vâlcea (13 noiembrie 2010). După pelerinajul organizat în acest an omagial de Prea Fericitul Daniel, în care racla cu Sfintele Moaşte a poposit la mai multe ctitorii brâncoveneşti din ţară (Biserica Sf. Gheorghe Nou Bucureşti – municipiul Buzău – Mănăstirea Brazi – Panciu – Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus), în zilele de 11 – 12 octombrie, va ajunge şi la Vâlcea. Împodobită cu straiele strălucitoare ale preînnoirii, Sfânta Mănăstire Hurezi este pregătită să-şi primească ctitorul şi binefăcătorul. Cred că nu este întâmplător că ierarhul care s-a îngrijit de deshumarea osemintelor şi de primenirea lor, după canoanele sfinte, pe când se afla episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a ajuns pe scaunul arhiepiscopal de la Râmnic, ci ca să-şi ducă la capăt misiunea şi să împlinească acest vis de veacuri al vâlcenilor. Înalt Prea Sfinţitul Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, îşi începe păstorirea cu acest moment important care va rămâne în istorie ca: “Întoarcerea Brâncoveanului, la ctitoria sa de la Hurezi”.