Biet Iohannis! Din ce să faci „guvernul meu”?
Președintele Iohannis, obosit de pălăvrăgelile celor care-l acuză că nu vorbește, a vorbit marţi cu îmbelșugare. A răspuns tuturor întrebărilor, unele legitime, deștepte, câteva imbecile. Între altele, neamțul nostru a explicat din nou și de ce vrea un guvern al lui. Eu am speranța că acest sibian ne-chel, ne-cocoșat, ne-bâlbâit, ne-alcoolic, care stă drept lângă drapelul României, vrea să facă o „nemție” pe Dâmbovița, o nemție a noastră și a lui. Cu cine s-o facă? Cu Ponta Victor și cânepa din care-i toarsă pânza lui de gugumani și bandiți, gen Vâlcov? Imposibil. Trage nădejde să și-l facă, „guvernul meu”, din materia primă a opoziției! Mă face să râd ca să nu plâng. Deșartă iluzie, neamțule! Și în guvernul ăsta și în ălălalt, proiectat, pute pământul de hahalere, nulități și hoți. Pe cât de norocos a fost în alegeri Iohannis, după ce i-au tot pus tălpi, când Băsescu, refuzându-l ca premier legitim, când Ponta, refuzându-l ca vicepremier liberal legitim, refuzat în toate nominalizările, dar nominalizat, în sfârșit, de alegători, pe atât a fost de ghinionist în moștenirea politică. Pleacă la drum cu boii împiedicați. Niciodată clasa noastră politică n-a fost mai otova, mai o apă și-un pământ, mai săracă în entuziasme și valori. Din ce lut și din ce plastilină să modelezi, domnule Iohannis, „guvernul meu”? Toți sau aproape toți sunt curviți prin toate partidele și prin toate paturile politice, iar dacă Băsescu țopăie acum pe morminte, vesel ca un catâr înfierbântat, este pentru că-i are pe toți încopciați în sereiul lui de acasă, doldora de dosare. E averea cu care a plecat de la Cotroceni și averea cu care s-a mutat în Palatul Regal de la Scroviștea, adăogând o nouă pagină la mizeria coabitării. În subordinea cui se află Regia caselor de protocol și a viloaielor statului?
Nu-l poți schimba, domnule Iohannis, pe Ponta, nu pentru că n-ar trebui schimbat, dar materia viguroasă din care vrei să-ți clădești oameni, lipsește. Plastilina politică a produs, prin refrământare, aceiași soldați, modelabili de interesul buzunarului, care au depus și vor depune jurământul față de patria portofelului personal. Orice tornadă ridică în vârf pleava și gunoaiele. E ceea ce ți se oferă spre a face nemția noastră. Ai, înțeleg, răbdare. Eu mi-am pierdut-o și la ce văd că se ridică în școlile noastre politice „de vară” sau „de iarnă”, preluând și dezvoltând răul, perfecționând hoția, nu-mi mai acord șansa de a-mi reface vreodată optimismul.