Armata nu-și uită eroii: Soldatul de 102 ani, de la Stoenești, care s-a întors pe jos de la Praga


• orfan al Primului Război Mondial și soldat în Al Doilea Război Mondial, sublocotenentul Ion Alradi a fost omagiat la final de an

Rreprezentanţi ai Centrului Militar Judeţean Vâlcea, Garnizoanei Râmnicu Vâlcea şi primăriei Stoeneşti au fost alături de sublocotenetul în retragere Ion T. Alradi, veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru a-l sărbători cu ocazia împlinirii venerabilei vârste de 102 ani. Alături de veteran a fost o parte din familie, nepoţii şi strănepoţii prezenţi la aniversare au relatat că bunicul şi străbunicul lor este un om blând, cu frica lui Dumnezeu. După înmânarea diplomelor şi medaliilor oferite de reprezentanţii Armatei României şi avansarea onorifică  în gradul de sublocotenent în retragere, distinsul veteran a reuşit să ne spună câteva cuvinte legate de viaţa sa zbuciumată: „M-am reîntors acasă pe jos de la Praga până la Făgăraş (…). Nu credeam că o să ajung să revăd militarii la mine acasă, nici că mai apuc anii ăştia. Vă mulțumesc că vă gândiţi la mine!”, ne-a spus veteranul cu lacrimi în ochi (…). „M-am născut aici la Stoeneştii de Vâlcea, am fost crescut de bunicii din partea mamei, tata a căzut la datorie în timpul primului război mondial când eu aveam doar 3 ani, nu am apucat să-i spun tată. Când am crescut am vrut şi eu să-mi apăr ţara, la 22 de ani am plecat la armată, am îndeplinit serviciul militar în perioada 1935 -1936 ca trăgător la mitralieră în Regimentul 86 Infanterie de la Oradea. După ce am fost lăsat la vatră, în iarna anului 1936, am fost concentrat în mai multe rânduri până când am cerut să plec şi eu la război, aşa am ajuns în aprilie 1944 la Regimentul 2 Infanterie, ca puşcaş, cu care am participat la cel de-Al 2-lea Război Mondial până în luna mai 1945. Am ajuns până la Nistru şi apoi până în Munţii Tatra. La încheierea războiului m-am reîntors acasă pe jos de la Praga până la Făgăraş. După război, am lucrat pământul aici, în comuna mea natală, alături de cei doi copii ai mei. Nevasta m-a părăsit în urmă cu 15 ani, a plecat în lumea celor drepţi. La vârsta de 100 de ani m-au cam lăsat puterile, de atunci muncesc pentru mine copiii, nepoţii şi strănepoţii mei, ei au grijă ca eu să-mi duc liniştit bătrâneţile”.
La mulţi ani, domnule sublocotenent în retragere! Respect pentru sacrificiul făcut!