Americanul Sam, un român autentic

Sam cel Român

Gabriel Gherasim: Cine ești, domnule Sam cel Român?

Sam cel Român: M-am născut în America, având numele Sam, dar acum am “adoptat” ca nume de familie “cel Român”. După 10 ani de stat în Ro­mânia, unde am învățat limba, isto­ria, cultura și tradițiile acestei țări, simt că am devenit mai român decât unii dintre vecinii mei, născuți aici. Din acest motiv, folosesc “cel Român”, ca un nume de adopție. Mă numesc Sam cel Român. Nume frumos!

G.G.: În ce circumstanțe ai ajuns să te stabilești în România?

S.R.: Am venit, initițial, ca tu­rist. Călătorisem foarte mult și, la un mo­ment dat, mi-am dorit să vizitez și Ro­mânia. Dar m-am simțit așa de bine aici încât m-am întors de 3-4 ori după aceea, până când, în 2004, m-am stabilit definitiv în România.

G.G.: De ce iubești România?

S.R.: De ce să n-o iubesc? Dacă un român se mută în America, niciun american nu-l va întreba de ce iubește țara de adopțiune. La fel niciun italian n-o să găsească straniu că românii iubesc Italia după ce s-au mutat în Italia. Pentru străinii din România, răs­punsul întotdeuna este: „este evident că iubesc țara aceasta”. Pentru cititorii români, să explic motivele mele. Este o țară foarte frumoasă, cu o natură mi­nu­nată, cu munți, plaje și peisaje ui­mi­tore. Se găsește aici apă de nota 10; mâncare este bună, gustoasă și să­nă­toasă. În orașele mari, se găsește orice produs; există confort, viața aici e liniștită. Ce îmi lipsește? Aproape nimic.

G.G.: Spune-ne câte ceva despre cartea ta despre Romania. Ce conține ea?

S.R.: Este un ghid despre Româ­nia în limba engleză și se intitulează The Complete Insider’s Guide to Romania (Ghidul complet al cunos­că­to­rului intim al României). Am scris acest ghid la sfârșitul anulul 2010, pen­­tru că mi-am dat seamna că era ne­cesar, după ce am stat aici cam 10 ani. Acum vorbesc și înțeleg limba, cul­­tura, obiceurile și tradițiile româ­nești foarte bine. Mai ales, pentru că am călătorit în România extensiv, în aproape toate zonele și în multe orașe, între care București, Timișoara, Constanța, Botoșani ș.a. Altor ghiduri (în engleza) care sunt pe piață le lip­sea ceva important despre România, pentru că au fost scrise de oameni care nu prea au înțeles țara aceasta și care au poposit aici numai câteva săptămâni la 2 sau 3 ani. Trebuie să atai aici câțiva ani ca să înțelegi acest ceva important al acestei minunate țări carpatice. Am scris un ghid COMPLET al României, nu doar ca să dau o listă cu hoteluri și restaurante. Am explicat străinilor care vizitează Ro­mânia unele tradiții, cultura ei, le-am propus cum să se distreze și ce merită vizitat, mai mult decât niște muzee sau piețe din centrul vreunui oraș. Sunt o grămadă de străini care vizitează Ro­mâ­nia, unii care chiar se stabilesc aici și am vrut să le explic și cum se tră­iește în acerastă țară.

G.G.: Ce reacții ai avut de la ro­mâ­nii expatriați, de la unii occidentali după distribuirea ei?

S.R.: După ce am vorbit cu o grămadă de români din exil, care au cumpărat cartea mea, mi-am dat seama că nu au nevoie de un ghid al țării lor de baștină, mai ales de unul scris în engleză. Dar ei mi-au zis că au cumpărat cartea pentru prietenii sau cunoștinele lor de-acolo, din străină­tate, pentru ca să le “explice” despre români și de unde au venit. Într-un fel, eu am devenit un ambasador al Ro­mâ­niei, iar lucrul acesta îmi face o mare placere. Străinii cu care am vorbit mi-au mulțumit pentru că nu prea se găsește pe piață un ghid complet al României. Ghidul meu este mai mult decât o lista de obiective turistice. De asemenea, o gramadă de străini s-au mutat aici și ei văd cum trăiesc românii, dar nu preaînțeleg cultura și obiceiurile lor, de ce românii fac niște lucruri, de se comportă într-un anumit fel. Cartea mea le explică, este ca o “cheie” care deschide poarta României din punct de vedere etno-cultural, așa că strainii pot să înțe­leagă ce înseamnă România în Euro­pa, dar și în lume.

G.G.: Te rog să ne spui câte ceva și despre documentarul tău video despre România; ce te-a inspirat ca să-l faci, cine sunt protagoniștii, ce mesaj transmite publicului?

S.R.: Dacă vorbesc cu un român și-i pun niște întrebări despre America (sau despre Anglia, Germania, Italia etc.) nu contează dacă acesta a fost vreo dată pe acolo. El o să “știe” niște lucruri despre aceste țări pentru că a învățat la școală și pentru că a văzut o serie de filme sau emisiuni la televi­ziune. Se știe, americanii și germanii etc. nu prea văd filme sau emisiuni ale posturilor de televiziune, despre România. Sau citesc unele articole și văd programe care stereotipează ne­ga­tiv pe români și România, în gene­ral. Pentru ei, țara aceasta este un mare mister. Numai, din când în când, se aude câte ceva despre orfani sau poate și despre vampiri. După ce cartea mea a reușit să deschidă poarta interesului internațional al unor interesați pentru cunoașterea unei Românii realiste, prin frumusețea naturii și a oamenilor săi, am vrut să le arăt mai mult ce este România. Deci, după ce am descris cu cuvintele România, într-un ghid complect, am realizat un documentar în imagini filmate, arătând România așa cum este, să se vadă cum sunt orașele, să se audă părerile turiștilor străini și ale cetățenilor români despre România, să le împărtășească rețete de mâncă­ruri românești etc. Pentru ralizarea fil­mului, am cheltuit banii mei și am călă­torit prin România ca să fac interviuri cu oameni la fața locului, să filmez niște festivaluri etc. Încă nu am termi­nat documentarul, dar deja am primit zeci de mii de comentarii pe You Tube; în anul aceasta (2012) o să pregătesc episoade noi.

G.G.: Câteva reacții…

S.R.: Majoritatea românilor care au văzut documentarul meu au fost plictisiți. Asta e normal, cred, pentru că pentru ei nu e nimic nou. În schimb, în fiecare săptămână, primesc mesaje de la străini ca să-mi mulțumească pen­tru episoadele documentarului. Re­pet, în fiecare, an există un număr cres­când de străini care vin să viziteze sau să se stabilească în România. Pentru ei, era foarte greu ca să gă­seas­că un film despre țara aceasta, ca să se docu­men­teze despre România, s-o cu­noas­că exact cum e. Eu le-am venit în ajutor.

G.G.: Ce fel de experiențe ai avut cu mass-media de limba română (presa scrisă și media audio-vizuală)?

S.R.: Știu că eu joc un rol foarte ciu­dat aici, un cetățean dintr-o ţară pretins “superiorară” care a ales să se mute în România. Pentru o gramadă de români, asta este o mare curiozi­tate și de asta le place când eu apar în pre­să. Sunt cam așa, ca o pisică cu 11 degete; interesant doar pentru că sunt unic. Dar nu îmi pasă pentru că, de fie­care dată când apar în presă, când pot să vorbesc, am lucruri importante de spus și asta este șansa mea. Româ­nul, tot timpul, are o tendință să gân­deas­că negativ și, pentru mine, cred că e întot­deu­na mai bine să vedem pa­ha­rul ju­mă­tate plin, inclusiv cu privire la Ro­mâ­nia. Dacă eu, un american, pot să trăiesc bine aici, prin mijloace nor­male de venit, poate intra în gând că și românii pot. Niciodată n-am fost plătit să apar în mass media românească, dar o fac pentru că eu cred că merită efortul pentru ce am de spus.

G.G.: Cum apreciezi reacțiile unor politicieni și comentatori din România care se uită cu suspiciuni la tine? Unii chiar te acuză că ești urmărit de CIA sau că ești agent CIA, în România…

S.R.: Ei, bine, eu am lucrat și în Washington DC, cunosc niște oameni din guvernul federal din America. Dar eu aș fi un spion foarte prost, când tot timpul scriu pe blog și apar în mass-media românească; pe mine toată lumea mă recunoaște. Nu lucrez pentru niciun departament din guver­nul american și nici nu vreau. Scriu ce scriu și zic ce zic exact pentru că sunt independent; fac ceea ce vreau. To­tuși, oamenii, aici au văzut o mulțime de filme și le-au intrat în cap temele de spionaj şi acțiunile acestora. Ar fi interesant dacă eu aș fi un spion sau un agent secret, dar, din păcate, sunt doar un om de rând, un american de rând.

G.G.: Poți să faci o paralelă între patriotismul american și patriotismul românesc? Sau lipsa acestuia, la unii români…

S.R.: Pur și simplu, e vorba de cul­tură. În America, fiecare copil învață că Statele Unite ale Americii sunt nu­mărul 1 în lume și asta-i fără discuție. Nu-ți trebuie motive ca să fii un patriot. Aici, în România, e mai greu să fii patriot. Țara și poporul român au suferit foarte mult în vechiul regim, iar după eliberare de sub comunism, atât guvernele, cât și politicienii nu prea au reușit să ajute România să maximali­zeze frumusețile și bogățiile ei. În același timp, am văzut că oamenii de aici sunt mai mândri că sunt români, decât să fie cetățeni români.

G.G.: De ce crezi că românii ar trebui să-și iubească mai mult țara?

S.R.: Ce zice Imnul Național al României? Deșteaptă-te, române! Să deschidă ochii un pic și o să vadă cât este de frumos aici, în țara lor. Bineîn­țeles, sunt probleme ca în oricare altă țară. Majoritatea românilor nu au călă­torit nici în țara lor (un mare păcat!) și nici în alte țări și, cred eu, de asta mulți dintre ei gândesc negativ chiar față de identitatea lor românească. Tot timpul, se vorbește aici despre probleme negative, oamenii sunt fataliști, cred în fatalitate; ei nu își dau seama că multe probleme – dacă nu chiar similare – există și la New York și la Londra, la Milano sau la Tokio. Dar nu luați drept bun asta, numai pentru că o zic eu. Românii care au plecat în străinătate și au văzut cum e și prin alte țări, știu tot așa de bine că mai este rău și prin afară, că mai este și bine pe aici, prin România. Aproape în fiecare săptă­mână, vorbesc cu cel puțin un român din diaspora, care contemplează ca să se întoarcă acasă. Mulți doresc acest lucru… Cine nu iubește România, să plece pentru un timp în afară și numai apoi să-mi spună ce părere are despre România, când se va întoarce.

G.G.: Ce planuri de viitor ai?

S.R.: Tot timpul lucrez și am multe planuri. În primul rând, o să fac mai multe episoade pentru documentarul video despre România și o să pun pe piață o ediție nouă (în 2012) a ghi­dului. Dar, mai departe, prefer să vă pun în fața faptului împlinit cu privire la proiectele mele de viitor.

G.G.: Ce urare ai pentru românii din țară și de pretutindeni la început de an 2012 și cum poți fi în contactat cu ei?

S.R.: Tuturor românilor, oriunde s-ar afla ei, tuturor cititorilor le urez UN AN NOU FERICIT, CU SĂNĂTATE ȘI BUCURII! Sunt pe Facebook, Twitter și email, tot cu denominația Sam Cel Român. Pe Twitter, contul se numește “lifeinromania”, iar adresa de email este: samcelroman@gmail.com și (web) site-ul meu poartă denumirea: http://www.kingofromania.com.

Cartea mea poate fi comandată la librăriile din România și la Amazon, pe internet.

La You Tube: Romania, The Documentary;

http://www.youtube.com/watch?v=M5vY-lZfT_s.

G.G.: Mulțumiri și mult succes!

Nota Redacției: Sam cel Român trăiește la Cluj-Napoca. Îi place să-și spună: „Regele României, mai român decât orice român”. De ce a hotărât să se stabi­leas­că în România? Pentru că „am de toate, aici: mare, munţi, oraşe fru­moa­se, aer proaspăt, apă bună, mâncare sănătoasă, femei frumoase”. A venit pe lume în SUA, din Florida, orașul Orlando. A terminat liceul, dar are vaste cunoștințe, fiind autodidact: „Am lucrat un timp pentru o mare bibliotecă americană şi luam de la gunoi cărţile pe care le aruncau studenţii, după examene; eu le citeam şi aşa am în­văţat o grămadă de lucruri.” Sam este și poliglot: știe, de bună seamă, en­gleza şi româna, dar vorbeşte cursiv spaniola, italiana şi ebraica, pe care le-a învăţat, cum spune el, „pe stradă, nu din cărţi”. Până să se stabilească în România, a locuit, pe rând, câte un an, cel puțin, în Mexic, Italia, Spania şi Israel. D-aia și știe atâtea limbi.

Mulțumim prietenului și colabo­ratorului redacției noastre, Gabriel Teodor Gherasim, din New York, pentru acest interviu deosebit de interesant.