Agricultura vâlceană, în fața unei boli letale și fără leac


• Ministerul Agriculturii a trimis către teritoriu o notă prin care anunță „cel mai mare risc înregistrat vreodată față de pesta porcină africană” • rata de mortalitate este de 100% și rezistă până la 3-6 luni în produsele din carne de porc netratate termic și mai mulți ani în carnea de porc congelată

Printr-o notă oficială, agricultorii vâlceni sunt puși în gardă cu privire la iminența apariției pestei porcine africane: „Această boală este foarte greu de eradicat și implică eforturi financiare și de personal foarte mari”, se poate citi din avertismentul venit de la București, la finele săptămânii trecute, pe adresa Direcției Agricole Vâlcea.
Pesta porcină africană (PPA) este o boala fără tratament sau vaccin în momentul de față, care afectează speciile domestice și sălbatice de porcine. Boala a fost introdusă în Europa în anul 2007 – deșeurile alimentare – infectate – provenite dintr-un cargou venit din sud-estul Africii au fost folosite pentru hrănirea unor porcine în Georgia. De aici, boala s-a răspândit rapid în restul Caucazului și în Federația Rusă, ajungând recent la granița Uniunii Europene – iar de curând chiar pe teritoriul Comunității.
Boala a fost descoperită pentru prima dată în Kenya, dar este prezentă în mai multe țări subsahariene, inclusiv Madagascar și a apărut, pentru prima dată, pe teritoriul Europei în anul 1957 la Lisabona (Portugalia), când deșeurile alimentare provenite de pe avioane au fost folosite pentru hrănirea unor porcine din zona aeroportului din oraș. Boala a fost activă în Europa timp de mai multe decenii, fiind raportate cazuri în Spania și Portugalia, până la eradicarea sa la începutul anilor 1990. Ultima zonă în care boala este endemică este insula Sardinia.
Pesta porcină africană are o perioadă de incubație de 3 – 15 zile în mod obișnuit, sau de 3-4 zile în forma sa acută. Este o boală foarte infecțioasă, afectând porcinele de toate vârstele și sexele. Una dintre problemele legate de depista­rea bolii este că nu există un semn specific care să indice prezența bolii – chiar și mortalitatea ridicată a animalelor reprezintă doar un indiciu că e vorba de pesta porcina – clasică sau africană. Când devine evidentă, boala poate avea diferite forme: preacută, acută, subacută și cronică.
Simptomele formelor preacută și acută sunt: moartea subită a animalelor cu indicii aproape inexistente privind cauza morții, febră ridicată de 40 – 42 grade, înroșirea pielii (vizibilă doar la speciile de porcine cu pielea palidă), în special la vârful urechilor, coadă, extremități distale, pe piept și în zona abdomenului, scăderea apetitului, apatie, cianoză și lipsă de coordonare motorică la 24-48 de ore înaintea morții, vomă, diaree (uneori chiar cu sânge), scurgeri din ochi, moarte în cel mult 20 de zile, avort.
Rata de mortalitate a bolii este deseori 100% în cazul porcinelor domestice. Virusul pestei porcine africane se transmite prin contact direct între animale, sau indirect, prin hrănirea animalelor cu lături care conțin carne sau produse secundare care provin de la animale infectate, căpușe (Ornithodoros) care s-au hrănit din animale infectate, sau chiar prin ustensile, haine, furaje contaminate. Virusul PPA supraviețuiește timp de 6-10 zile în materialele fecale ale animalelor infectate, până la 3-6 luni în produsele din carne de porc netratate termic și mai mulți ani în carnea de porc congelată.
În momentul de față, nu există nici vaccin, nici tratament pentru infecțiile cu pesta porcină africană. Singurele metode de prevenție eficiente sunt menținerea unui nivel înalt de biosecuritate la ferme și controlul potrivit al posibilelor focare de infecție – raportare, carantină strictă, eradicarea animale­lor susceptibile. Mai multe boli – pesta porcină clasică, sin­dro­mul respirator și de reproducție la porcine (PRRS), infecții cu streptococi, salmonella sau leptospiroza, și multe altele – pot produce simptome similare pestei porcine africane, de aceea este important ca, în caz de suspiciune, să se efectueze un control amănunțit la un laborator național de referință.