ACADEMICIANUL MIHAI CIMPOI, UN BUN AL PATRIMONIULUI CULTURAL ROMÂNESC (1)


cimpoi_mihai«În fond, mă întreb ce înseamnă – azi – cultura și omul de cultură? Oswald Spengler vorbea despre o cultură posibilă și una reală. Dacă o cultură, ca necesitate umană, devine destin, pot spune că sunt un om de cultură devenit un destin. Cultura (inclusiv limba) îți dă certitudinea împlinirii, certitudinea de a fi ca personalitate, ca popor făuritor de istorie (la nivel de comunitate). A fi om de cultură înseamnă deja a fi un om cu identitate, cu personalitate. Cultura instaurează suveran spiritul democratic și dă individualității devenite personalitate o liniște a acțiunilor care îndepărtează vanitatea și alte pasiuni josnice, destructive. În aceste condiții, e bine să fii Aristarc, și nu Zoil. Mi-am propus ca deviz (de)ontologic anume să construiesc și nu să demolez, să găsesc temeiul înființator și nu principiul neantizator. Am conceput, prin urmare, cultura românească în ansamblu ca o cultură a dreptei comune, singura capabilă să ordoneze lucrurile, să le dea sens și să le pună, astfel, sub semnul sacrului.»

Acad. Mihai CIMPOI (Olăneşti, 2002)

O carte de vizită impresionantă

Într-o vreme tulbure, când se suprimă genii și talente, când aproape totul se reduce la scrieri bine și interesant ticluite despre așa-zisele personalități „de gașcă”, de fapt niște epigoni ridicați prin osanale, acade­micianul român Mihai Cimpoi, pe care îl vom omagia, peste câteva zile, la Chișinău, la împlinirea seniorialei vârste de 70 de ani, strălucește fără să facă prea mare vâlvă în jurul său, justificând și legitimând un crez nou de ierarhizare a produselor literare. S-a născut la 3 septembrie 1942, în satul Larga, comuna Briceni, în Basarabia românească (astăzi, vremelnic, numită Republica Moldova).
CONTINUARE…