„25 octombrie – simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc”


În urmă cu 57 de ani, prin Decre­tul nr. 381 din 1 octombrie 1959 al Prezidiului Marii Adunări Naţionale, s-a decis ca ziua de 25 octombrie să fie proclamată şi aniversată ca „Ziua Forţelor Armate ale Republicii Populare Române”.
Din 1830, anul înfiinţării armatei române moderne, şi până în anul 1951, în tradiţia românească nu a exis­tat o zi dedicată exclusiv sărbă­to­ririi faptelor de arme ale poporului român.
La 2 octombrie 1951 a fost sărbătorită pentru prima dată Ziua Forţelor Armate ale Republicii Populare Române, iar din anul 1959 a fost stabilită ca zi aniversară ziua de 25 octombrie.
Aflată în centrul atenţiei publice, mai ales după Războiul de Indepen­denţă (1877-1878), Armata Româ­nă a participat anual la manifestările prilejuite de Ziua Înălţării Domnului, devenită Ziua Eroilor după Primul Război Mondial, şi la cele dedicate Zilei Naţionale.
Data de 25 octombrie a fost ofi­cializată ca simbol al tuturor bătă­liilor şi eroilor neamului românesc şi s-a impus mentalului colectiv naţio­nal, întipărindu-se în sufletele româ­nilor ca zi în care ţara îşi sărbăto­reş­te armata şi pe cei care au fost în slujba ei. 25 octombrie 1944, Ziua Armatei României, semnifică data eliberării totale a teritoriului na­ţio­nal de sub ocupaţie hortysto-fascistă.
După actul de la 23 august 1944, când România s-a alăturat Naţiunilor Unite, armata română a contribuit într-o mare măsură la efortul de război împotriva Germa­niei fasciste şi Ungariei horthyste. Acţiunile armatei române elimina­seră prezenţa militară germană de pe teritoriul controlat de guvernul român, fiind ucişi peste 5.000 militari inamici, alţi peste 56.000 fiind capturaţi. Fusese executată, de asemenea, acoperirea strate­gică a frontierei şi a liniei de demar­caţie vremelnică româno-ungară din Crişana şi Podişul Transilvaniei, impusă prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940. La adăpostul aco­pe­­­ririi strategice româneşti, arma­tele sovietice au străbătut într-un timp scurt, fără a întâmpina vreo rezistenţă, aproximativ 1.000 de kilometri şi au trecut fără luptă prin trecătorile Carpaţilor Meridionali şi Occidentali.
Eliberarea întregului teritoriu naţional s-a obţinut prin lupta eroică a peste 525.000 de militari angajaţi nemijlocit în luptă, între 23 august şi 25 octombrie 1944. Dintre aceştia au fost ucişi sau răniţi aproape 58.000, iar pierderile provocate ina­micului s-au ridicat la peste 89.000 militari dintre care aproape 77.000 prizonieri.
Eliberarea părţii de nord-est a Transilvaniei nu a însemnat şi înce­tarea luptelor duse de Armata Ro­mâniei, care a continuat războiul antifascist alături de puterile Naţiu­ni­lor Unite pentru eliberarea Unga­riei, Cehoslovaciei şi Austriei, până la victoria finală. „Ajunse la frontieră din 1940, diviziile noastre sunt gata de un nou efort şi de noi lupte alături de marii noştri aliaţi, până la înfrângerea totală a forţelor ger­mano-maghiare”, menţiona comuni­ca­tul Marelui Stat Major din 25 octombrie 1944.
A fost singurul obiectiv strategic naţional, realizat efectiv de Armata Română pe câmpul de luptă, recu­noscut juridic în art. 2 al Tratatului de Pace dintre România şi Puterile Aliate şi Asociate, încheiat la 10 februarie 1947. 25 Octombrie este o zi importantă pentru ţara noastră – Ziua Armatei României, sărbă­toare cu o rezonanţă specială în conştiinţa şi istoria poporului român, moment cu valoare de simbol al împlinirii naţionale.
Anul acesta, Armata României a comemorat eroii naţiunii care au căzut în luptă sau în prizonierat pe timpul Primului Război Mondial, cu prilejul centenarului intrării ţării noastre în Marele Război. Cu acest prilej, pe întreg teritoriul naţional au fost organizate ceremonii militare publice la aproximativ o sută de mo­nu­mente ale eroilor, unde au fost citite, în premieră, numele celor care au făcut sacrificiul suprem pen­tru patrie.
România Întregită are la funda­ment sângele eroilor români care au murit pe fronturile din Transilvania, la Dunăre, în Moldova sau în lagă­rele de prizonieri. Peste 330.000 de militari români au pierit în urma acestei conflagraţii mondiale, iar aproximativ 76.000 au rămas inva­lizi. Acestora li se adaugă victimele din rândul populaţiei civile care au fost răpuse de boli, foamete sau care au fost executaţi de către trupele de ocupaţie.
Prin Hotărârea Guvernului Ro­mâ­niei nr. 821/2015, cu modificările şi completările ulterioare, a fost apro­bat Programul naţional al mani­festărilor prilejuite de aniversarea Centenarului Primului Război Mon­dial. La data de 25 octombrie 1944, ostaşii Armatei noastre eliberau localităţile Carei şi Satu Mare din Ardealul răpit prin Dictatul de la Viena.
Anul acesta se împlinesc 71 de ani de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, 71 de ani departe de ororile unui război care a marcat întreaga omenire. Din statisticile oficiale, preţul plătit de ţara noastră, la finalul celui de-Al Doi­lea Război Mondial, a fost unul dureros, România înregistrând pes­te 900.000 de morţi, răniţi, dis­pă­ruţi, prizonieri şi invalizi de război (dintre care circa 92.000 de militari şi-au pierdut viaţa).
La 71 de ani de la încheierea Celui de-al Doilea Război Mondial, cu prilejul Zilei Armatei României, noi, generaţiile care le-au urmat, dar care nu i-au uitat, ne înclinăm cu respect şi recunoştinţă în faţa memoriei eroilor care şi-au pierdut viaţa pe câmpul de luptă. Trans­mi­tem, totodată, un gând de preţuire celor 20.000 de veterani de război, 760 de văduve de război şi 102.000 văduve de veterani de război.
Armata este una dintre institu­ţiile care şi-au definit menirea şi împlinit destinul de a acţiona per­ma­nent în slujba poporului, în toate momentele fierbinţi ale istoriei na­ţionale. Fidelă misiunilor încredin­ţate în toată existenţa sa – apărarea independenţei, suveranităţii şi inte­grităţii teritoriale, Oastea ţării a învins duritatea vremurilor şi a făurit oameni cu caractere puternice, de învingători. Alături de Biserică, Armata a reprezentat – şi continuă să fie – unul dintre pilonii pe care întreaga naţiune s-a sprijinit în momentele grele.
Ziua Armatei României consti­tuie, pentru militarii aflaţi la datorie în ţară sau departe de hotarele ei, prilej de a cinsti şi evoca faptele de arme ale înaintaşilor care, prin jertfa lor pe câmpul de luptă, au înnobilat sensul cuvintelor ONOARE şi PATRIE.
Prin misiunile îndeplinite în ţară şi în teatrele de operaţii, militarii români se ridică la înălţimea fapte­lor de arme ale înaintaşilor. Gân­du­rile noastre se îndreaptă, în aceste momente, către militarii aflaţi în misiuni, departe de cei dragi, în teatrele de operaţii din Afganistan, Balcanii de Vest, sub egida NATO ori în operaţiuni conduse de ONU, UE sau OSCE. Ei demonstrează ho­tărârea noastră de a ne respecta angajamentele internaţionale, de a întări statutul României de ţară furni­zoare de securitate în regiune, care contribuie din plin la efortul global de instaurare a unui climat de securitate şi pace în lume. Parti­ciparea armatei noastre la opera­ţiuni umanitare, de menţinere a păcii şi de combatere a terorismului va rămâne un obiectiv de bază al politicii de securitate româneşti.
Traversăm, alături de aliaţii noştri, o perioadă complexă din punct de vedere al situaţiei de secu­ritate. Criza din Ucraina şi eveni­men­tele din flancul sudic au impus Alianţei Nord-Atlantice regândirea priorităţilor şi implementarea măsu­rilor de reasigurare şi adaptare a statelor membre la noua situaţie. În acest sens, s-a trecut la funda­men­tarea unei noi viziuni strategice, care presupune realizarea creşterii vitezei de reacţie şi constituirea unor structuri de comandă şi control pentru prevenirea şi contracararea noilor ameninţări, incluse în cadrul Pla­nului de Acţiune pentru Creşte­rea Capacităţii Operaţionale a Alianţei.
Cinstim, cu preţuire şi respect, memoria eroilor căzuţi la datorie în teatrele de operaţii şi suntem alături de familiile acestora, pe care le asigurăm, încă o dată, de sprijinul nostru. Gânduri bune şi urări de sănătate transmit şi militarilor răniţi în misiunile executate în teatrele de operaţii. Curajul şi spiritul lor de sacrificiu îi inspiră şi îi întăresc pe toţi cei care au ales să-şi SER­VEASCĂ PATRIA în UNIFORMA OŞTIRII ROMÂNE.
Militarii români, printre care se numără şi geniştii vâlceni, au avut un rol important în consolidarea presti­giului internaţional al ţării noas­tre. Militarii sunt cei mai buni ambasadori ai imaginii României în lume.
Este o datorie sfântă pentru fie­care dintre noi să dăm, de Ziua Armatei României, onorul solemn camarazilor noştri căzuţi la datorie şi să omagiem cu deosebit respect şi recunoştinţă sacrificiul lor. Ale­gând cariera armelor nu am ales o meserie, ci ne-am asumat un destin şi o misiune pe cât de dificilă, pe atât de onorantă. Avem de înde­pli­nit, sub puterea Jurământului, o da­torie sacră, pe care o vom duce la bun sfârşit urmând cele mai impor­tante lecţii ale vieţii – devotament, patriotism, curaj şi datorie.
Florentin DUMAN