2 mai – ziua în care Vâlcea a pierdut un poet de seamă


• treisprezece ani au trecut de la dispariția fulgerătoare a celui care a fost George Țărnea

Luni, în cea de-a doua zi de Paști, s-au împlinit treisprezece ani de la momentul în care cultura vâlceană a devenit mai săracă. George Țărnea (10 noiembrie 1945 – 2 mai 2003) a trecut atunci la cele veșnice lăsând în urma sa un gol imens. Poetul iubirii, după cum a fost supranumit de către cunoscătorii din breasla sa, George Țărnea a reușit să transpună în versuri acest sentiment, foarte greu de definit în sine, cu o rară sensibilitate. Putem spune că poetul originar din comuna Șirineasa și care a dat numele actualului liceu din orașul Băbeni a portretizat iubirea cu trăirile, patimile, dar și cu vulnerabilitatea ei.

Cum vedea George Țărnea viața?

„…în clipa în care descoperim că nu mai suntem nemuritori, ca la 20 de ani, şi că timpul se grăbeşte împotriva fiinţei noas­tre, atunci descoperim bucuria faus­tiană a versului inconfundabil sem­nat de Goethe: clipă stai, o, eşti atât de frumoasă!”, spunea, cândva, George Țăr­nea.
În rândurile de mai jos, redăm con­ținutul unui interviu pe care poetul vâlcean l-a acordat lui Adrian Muntea­nu. Materialul prezentat este preluat de pe site-ul oficial al Bibliotecii Județene Vâlcea: „M-am născut în Râmnicu Vâl­cea, dintr-o mamă olteancă şi un tată basarabean. Am trăit marea majoritate a anilor copilăriei în orașul Victoria, lângă Făgăraş. Ca oricare poet, şi mie îmi place să fabulez. Localitatea în care m-am născut în judeţul Vâlcea se numeşte Șirineasa. Cum este sat de ciobani, cred că este legat foarte serios de localitatea braşoveană Şirnea şi s-ar putea ca aceea care s-a aşezat pe pământurile mănăstirii Hurezu să fii fost o şirneasă care avea turme de oi şi de vaci. Le-a dus acolo şi aşa s-a construit vatra comunei Șirineasa, în care m-am născut. Iată şi un motiv deosebit de a considera că n-am altă şansă decât să fiu român şi, cu atât mai mult, să ştiu că nu fac altceva decât să reparcurg drumul unui dumnezeiesc personaj, Anton Pann, care a avut de pătimit din pricina iubirilor şi la Râmnicu Vâlcea şi la Braşov”.